Ohanesian povesteste amanunte din captivitate

de Eduard Ovidiu Ohanesian     Romania Libera
Marţi, 28 iunie 2005, 0:00



Cu o zi inainte de relocarea ziaristilor, unul dintre gardieni le propune o evadare spectaculoasa - S-a aratat dispus sa ajute - Dupa zece seara, fara acte, evadarea parea sinucidere curata - "Gradinarul" ofera arme ziaristilor pentru a le castiga increderea

- Pistoale-mitraliera tip Kalasnikov made in Romania?

Cu numai doua zile inaintea mutarii noastre in a doua locatie, am avut o surpriza de proportii. Seara, in jurul orei 10, Munaf, fericit nevoie mare si relaxat asemenea, zambea cu gura pana la urechi. Am incercat sa scoatem ceva de la el. "Daca ati sti ce fac eu pentru voi!?" - spuse el. In cele din urma am aflat. Munaf aranjase cu "cineva" sa plece in seara aceea, urmand sa ne rascumpere.

Unul dintre gardienii nostri preferati, poreclit "Gradinarul", i-a spus ca sefii rapitorilor erau nehotarati. Unii voiau sa ne ucida, altii sa ne dea drumul. Aproape ca am sarit pe el sa-l convingem ca nu este bine ce face. Numai cu o seara inainte, Hagi, seful cel mare al rapitorilor, ne-a prevenit sa nu incercam sa evadam. "Veti muri toti!" - ne-a spus el.

Munaf pare convins ca solutia sa e cea mai buna. Eram tare speriati. Ori era un test, ori voiau sa ne lichideze si le trebuia un motiv.

"Politistul" dormea

"Ne vor ucide pe toti!" - cautam sa-l convingem pe Munaf sa nu plece. De obicei eram paziti de cel putin doi gardieni: "Gradinarul" si "Politistul". Dupa rapire, acestia au facut tot posibilul sa ne castige increderea. Comportamentul lor nu avea nimic in comun cu cel al ucigasilor cu sange rece pe care ii vazuseram la televizor. Casa in care eram inchisi parea pustie.

Munaf cere sa faca dus. "Gradinarul", evident preocupat de ceva, intra in camera si se asaza pe jos in fata noastra. Mai mult prin semne, ne explica acelasi lucru. Rapitorii inca nu stiu ce sa faca cu noi. Maine dimineata ar trebui sa ne duca in alta locatie. El vrea sa ne ajute. Dupa ce se culca "Politistul", vom evada cu el. Ar vrea sa-l luam si pe el in Romania. Impreuna cu familia.

Planul e destul de subtire. Dupa ora 10 in Bagdad e interdictie totala. Fortele de securitate te impusca fara somatie. Il refuzam. Suntem curati. Nu am venit cu armata. N-are rost sa fugim. Ne vor da drumul.

Ne-a oferit arme

"Gradinarul" insista sa evadam. Ca sa ne arate bunavointa ne duce in camera garzilor. La televizor. Aici nu aveam voie sa intram in mod normal. Pe jos zac armele gardienilor. Intr-un colt, cutia cu incarcatoare. E atat de simplu. Apuci o arma si fugi. Dar ce te asteapta afara in curte? Incotro o apuci in intuneric? Fara acte, in toiul noptii, evadarea pare sinucidere curata.

La etaj se aud zgomote infundate. "Nu-i nimic" - ne face semn "Gradinarul". A acoperit cu grija una dintre ferestre. Priveste apoi cu atentie pe cealalta fereastra, dar lasa perdeaua. Vazand ca nu ne convinge, apuca un Kalasnikov de teava si mi-l intinde. Ne face semn sa plecam cu el. Refuz sa iau arma. M-au acuzat de prea multe ori ca sunt spion sau fac parte din serviciile secrete.

In mod sigur era un test. O arunca pe jos neglijent, langa mine, si iese din camera. Am ramas singuri cu armele si incarcatoarele pline. Pistoale-mitraliera tip Kalasnikov, cu pat rabatabil. Cam ruginite pe la filetul pentru ascunzatorul de flacari. Pareau model '86. Am facut si eu ceva armata. Cu o zi inainte ne-au spus ca sunt romanesti. I-am crezut.

Vestitele firme de comert exterior ceausiste au "construit" mult in Irak. Au facut, de asemenea, contrabanda grea, ajutati de studentii irakieni si de familiile acestora. De la accesorii pentru uniforme de armata, pana la armament si munitie. Ce sa mai vorbim despre componente pentru armele chimice ale lui Saddam?! Intre timp revine si Munaf. Se asaza mai aproape de televizor.

El venea mai des in camera aceasta. Privea la Al Jazeera si la Al Arabia pe croll. Poate-poate mai spun ceva despre noi. Trage cu coada ochiului la arme. N-are curaj sa treaca la fapte. Se pare ca opozitia noastra i-a mai taiat din elan. "Gradinarul" ne duce inapoi in camera. Ne roaga sa nu spunem cuiva ca ne-a lasat la televizor. Inchide lumina si lasa o lampa cu petrol. Incuie usa cu cheia.

A doua zi trebuia sa fim relocati. Nu s-a putut. Ziua a trecut fara sa se intample nimic. "Gradinarul" n-a mai revenit cu propunerea de evadare. Pentru unii dintre noi sindormul Stockholm (fenomenul se manifesta prin infratirea dintre tortionar si victima) se manifesta din plin. Ne-am fi dorit sa-i avem langa noi si in cea de-a doua locatie.

Ni s-a spus ca vom fi dusi intr-un loc mult mai bun si mai sigur. Nu banuiam ce ne asteapta.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


193 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by