Continuam povestea "teroristului" roman din Haga cu prezentarea imprejurarilor care l-au determinat sa recurga la gestul extrem de a incerca sa-si dea foc.

Un caz complex si suspect care in prezent se prezinta astfel: autoritatile romane in Spania nu stiu unde este baietelul Andrei Eduard Grosu, un judecator spaniol minte Ambasada Romaniei, iar consulul Romaniei la Madrid s-a ales cu o reclamatie la ambasada pentru ca a incercat sa-l gaseasca pe puiul de roman.

Vasilica Iulian Grosu a fost oprit pe 7 mai 2004 de un echipaj al Guardia Civil pe autostrada dinspre Valencia care i-a anuntat sec faptul ca trebuie sa fie arestat. "Mi-au spus ca sunt dat in urmarire generala in Spania din 2 aprilie. Era imposibil. Eram inca in Romania in acea perioada." Le-a aratat pasaportul cu viza de iesire din Romania pe 25 aprilie.

"Nici nu l-au luat in considerare." Barbatul era insotit de fiul sau in varsta de 6 ani, Andrei Eduard, care ii fusese incredintat lui prin hotarare judecatoreasca de catre o instanta romaneasca in 2003. Copilul incepuse sa planga, oamenii legii si-au pierdut rabdarea. In momentul in care au incercat sa il ia pe Andrei de langa el, Vasilica l-a impins pe unul dintre jandarmi.

"A cazut la pamant, dar s-a ridicat imediat." Pentru "tupeul" de a nu vrea sa se desparta de Andrei, jandarmii l-au "croit" bine pe Vasilica. Intreaga scena s-a desfasurat sub privirile inspaimantate ale copilului de 6 ani. In urma altercatiei, Vasilica s-a ales cu oasele bine inmuiate si doua hematoame de 2 cm la cap.

AMBASADA SI CONSULATUL, IGNORATE. Barbatul venise in Spania pe 30 aprilie ca turist si pentru a o vizita pe mama copilului, Daniela Badea. Daniela plecase la inceputul anului in Spania la cules de capsune si lucra la o ferma. Vasilica a vizitat timp de cateva zile Spania impreuna cu Andrei si a tot- incercat sa o sune pe Daniela, care avea telefonul inchis.

Nu stia exact adresa ei, stia doar ca este undeva in provincia Huelva. Pe 7 mai, vazand ca nu reuseste sa dea de ea, a hotarat sa plece la niste prieteni in Belgia. Pe drum a fost oprit de Guardia Civil, arestat si dus la Penitenciarul Picassent din Valencia.

A doua zi a fost adus in fata Judecatoriei de Instructie nr. 1 din Quart de Poblet (Valencia) si a deslusit o parte din misterul mandatului de arestare. Mama lui Andrei, Daniela Badea, il reclamase la Politie sub motivul ca i-ar fi amenintat telefonic atat pe ea, cat si pe patronul fermei la care lucra ea. Acuzatia instantei spaniole era de "violencia domestica".

Proba "suprema" consta intr-o serie de SMS-uri trimise de pe un numar din Romania pe telefonul femeii. Vasilica spune ca acel abonament, care era pe numele Danielei, ramasese la sora ei in Romania. Cu toate acestea, instanta din Valencia a dispus pe 8 mai 2004 "adoptarea masurii de precautie constand in inchisoare provizorie, comunicata si fara cautiune lui Iulian Grosu Vasilica".

Andrei Eduard, fiul sau, in varsta de 6 ani, a fost internat in Centrul de Primire "La Palmera" pana la clarificarea situatiei tatalui sau.

Misterul invaluie si informarea ambasadei si consulatului de arestarea unui cetatean roman. procedura prevede sa fie instiintate in 24 de ore de la retinere. Vasilica Grosu spune ca a solicitat acest lucru, darjudecatoria nu a facut nimic. Nicu Stan, consulul Romaniei la Madrid ne-a declarat ca nu-si mai aminteste deoarece a fost o perioada agitata.

RECURSUL: INTERZIS. Dupa doua saptamani petrecute in inchisorile spaniole, Vasilica Grosu a fost pus in libertate. Masura de inchisoare provizorie a fost inlocuita, pe 21 mai 2004, cu interdictia de a se apropia in urmatoarele sase luni de Daniela, de seful ei, dar si de Andrei Eduard la mai putin de 500 m sau de a lua legatura cu ei in vreun fel.

Vasilica spune ca a vrut sa faca in acel moment recurs. Atat judecatoarea, cat si avocatul sau din oficiu, Jose Angel Mendez Alfaro, i-au spus ca nu are dreptul. In semn de protest, Vasilica a refuzat sa semneze hotararea din 21 mai. El spune ca abia mai tarziu, cand a intrat in posesia ei din 21 mai, a vazut ca aceasta putea fi atacata in termen de 3 zile, respectiv 5 zile.

Oricum, judecatoarea Maria del Carmen Santos Rodato, din cadrul Judecatoriei de Prima Instanta si Instructie nr. 2 din Moguer, i-az acordat pentru recurs fix un week-end. Pe 24 mai 2004, intr-o zi de luni, a dat o noua hotarare prin care a incredintat copilul mamei. Nici faptul ca Vasilica avea la el, tradusa in spaniola si cu apostila de la Haga, sentinta civila nr.

4157, din 18 septembrie 2003, emisa de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, prin care copilul Andrei Eduard ii era incredintat spre crestere si educare, nu a contat foarte mult.

Unul dintre motivele sentintei spaniole din 24 mai 2004 a fost ca Vasilica (aflat in Spania in calitate de turist) avusese intentia sa plece in Belgia: "In fata acestei Judecatorii si-a exprimat intentia de a pleca in Belgia cu un prieten, fiind mai adecvata pentru minor stabilitatea asigurata de sederea cu mama sa in Spania".

In aceeasi zi, Vasilica s-a dus la biroul avocatului sau, Jose Angel Mendez Alfaro, si i-a cerut din nou sa faca recurs. Raspunsul a fost identic: nu are dreptul sa faca recurs. De ce? Avocatul nu a putut sa ii explice. Pe de alta parte, la Judecatorie i s-a spus ca nu poate sa faca nici o actiune in instanta fara avocatul sau.

Am dorit sa discutam si cu avocatul Jose Angel Mendez Alfaro despre fostul sau client si despre procesul acestuia. Din pacate, in momentul in care acesta a aflat ca suntem ziaristi romani, a inchis telefonul si nici nu a mai raspuns ulterior.

Pentru Vasilica au urmat luni intregi in care a facut naveta pe la diverse institutii: Judecatoria din Huelba, Ministerul Justitiei, forul suprem al magistratilor. Pentru ca nu era pe niciunde bagat in seama, in septembrie a urmat sfatul avocatului sau si a plecat la Haga pentru a se plange la Curtea Internationala de Justitie.

Ulterior, a aflat ca Daniela a primit permis de rezidenta in conditii extraordinare care se acorda victimelor si martorilor protejati, valabil pana la 18 mai 2005. Acesta este si motivul pentru care el o suspecteaza ca l-a reclamat: pentru rezidenta, casa si loc de munca.

MAE, PUS IN IMPAS. "A, da. Cazul Grosu. Da, este cunoscut." Acesta este raspunsul imediat la simpla pomenire a numelui lui Vasilica Grosu la Ministerul Afacerilor Externe – Directia Afaceri Consulare, la Ministerul de Justitie – Directia Drept International, si la Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Asa cum ne-a declarat un oficial al Ministerului Afacerilor Externe, este "cel mai grav caz de acest gen cu care ne-am confruntat". Reactia spaniolilor descumpaneste autoritatile romane, lucru evident din raspunsurile pe care cele trei institutii le-au trimis la cele peste 50 de memorii ale lui Vasilica.

Astfel, din ultimul raspuns primit de Vasilica de la Ministerul Afacerilor Externe si datat 31 mai 2005 aflam: "La data de 20.05.2005, ambasada a solicitat in regim de urgenta o intrevedere a consulului cu doamna Carmen Garcia Revuelta, sef Serviciu Conventii din cadrul Ministerului de Justitie.

(...) S-a apelat la sprijinul domniei-sale pentru o interventie la judecator in vederea realizarii unei intalniri cu minorul si mama acestuia. S-a specificat faptul ca aceasta intrevedere poate avea loc unde decide judecatorul, inclusiv la Moguer.

La data de 23.05.2005, la interventia ambasadei, acelasi judecator a precizat ca nu este in intentia sa de a stabili intalnirea, deoarece mama si copilul sunt foarte bine ingrijiti intr-un centru social".

Directorul general al Directiei Generale Afaceri Consulare, Cristian Gaginsky, si Nicolae Anton, director in cadrul aceleiasi directii, ne-au declarat ca "Ministerul de Justitie spaniol a validat acea hotarare judecatoreasca si recunoscand faptul ca a eliminat aplicarea Conventiei de la Haga.

Statul roman, nici prin ambasada, nici prin noi, nici prin Ministerul Justitiei, nu poate sa faca aprecieri asupra unei hotarari judecatoresti straine".

Oficialii MAE considera ca "modalitatea cea mai sigura prin care Vasilica isi poate recupera copilul este sa atace in Spania hotararea prin care Andrei a fost incredintat mamei".

Care ar fi sansele de reusita ale unui astfel de demers? Raspunsul se afla tot intr-unul dintre hotararile adresate lui Vasilica si datat 21 februarie 2005: "In paralel cu demersurile efectuate, a fost contactata doamna Cyntia Favero, avocat care a mentionat ca se poate intenta un proces pentru repatrierea minorului, dar ca, ar fi deosebit de dificil de a convinge Justitia spaniola ca minorul este mai bine ingrijit de tatal decat de mama sa".

ANPDC: NU ESTE DE COMPETENTA NOASTRA. Cel mai hotarat raspuns l-am primit de la Autoritatea Nationala de Protectie a Drepturilor Copilului, care ne-a declarat ca acest caz nu se incadreaza in Legea nr.

272/2004 cu privire la protectia si promovarea drepturilor copilului si nici in HG 1443/2004 cu privire la metodologia de repatriere a copiilor neinsotiti si asigurarea masurilor de protectie speciala in favoarea acestora.

Mioara Dinu, oficial in cadrul ANPDC, precizeaza ca aceste doua legi se aplica doar "in cazul copiilor traficati, copiilor care se afla pe teritoriul altui stat fara sa fie insotiti de unul dintre parinti sau copiilor care ajung acolo neinsotiti". "Din punctul nostru de vedere, competenta solutionarii apartine Ministerului de Justitie", a incheiat Mioara Dinu.

INTREBARI. La opt luni de la plecarea in Spania, Vasilica s-a intors in Romania. Singur. De atunci a inceput sa bata calea institutiilor romanesti. Fara vreun rezultat concret. A dat in judecata Guardia Civil din Spania, care i-a retinut o serie de acte, a dat in judecata si Ministerul Justitiei din Spania.

A dat in judecata si cele trei institutii romanesti cu competente in cazul sau: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justitiei si Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, pentru ca nu ar fi facut demersurile in timp util. Degeaba. "Sunt mult prea neinsemnat pentru un razboi atat de mare", considera Vasilica. Tot el conchide: "Nu am incotro. E vorba de fiul meu. Nu pot sa renunt pur si simplu".

Cazul sau este extrem de complex. Daca luate separat elementele pot avea oarecare justificare, tabloul de ansamblu are "bube" serioase. Evidentiem cateva dintre ele si solicitam, prin urmare, dlui ministru de Externe al Romaniei, Mihai Razvan Ungureanu, sa se aplece asupra acestui caz si sa incerce sa il desluseasca.

– Graba cu care s-a decis incredintarea copilului mamei, in conditiile in care aceasta masura nu reprezenta doar o trecere a copilului de la un parinte la altul, ci si schimbarea fundamentala a vietii sale: din Romania in Spania.

– Refuzul autoritatilor spaniole de a-i permite lui Vasilica Grosu sa atace cele doua hotarari: cea din 21 mai 2004 prin care i se interzice sa se apropie de Daniela si copil la mai putin de 500 de metri. 21 mai a fost intr-o zi de vineri.

– Zidul de care se lovesc autoritatile romane in Spania atunci cand doresc sa il vada pe Andrei si sa se convinga de starea lui.

ABORDARI DIFERITE

"In astfel de cazuri, noi preferam sa lasam hotararea sa fie data in instanta pentru a nu exista suspiciuni privind implicarea Executivului in actul de Justitie"

ERORI

"Spaniolii au trimis raspunsul de respingere gresit la ambasada. Trebuiau sa il trimita la noi, pentru ca noi am solicitat asistenta. Acolo nu stiu ce s-a intamplat, dar se pare ca s-a pierdut"

Florin Razvan Radu

director Directia de Drept International, Cooperare Judiciara si Afaceri Juridice Externe

DEZAVANTAJE

"(…) a fost contacata doamna Cyntia Favero, avocat care a mentionat (...) ca va fi deosebit de dificil de a convinge Justitia spaniola ca minorul este mai bine ingrijit de tatal decat de mama sa"

Ministerul Afacerilor Externe – Directia Generala Afaceri Consulare

MOTIV

"In fata acestei Judecatorii, si-a (n. red. – Vasilica Grosu) exprimat intentia de a pleca in Belgia cu un prieten"

Judecatoria de Prima Instanta si Instructie nr. 2 din Moguer – Hotararea din 24 mai 2004 de incredintare a copilului mamei

"AM FOST RECLAMAT LA AMBASADA"

Consulul Romaniei la Madrid, Nicu Stan, ne-a confirmat povestea spusa de Vasilica Grosu.

Spune ca stia de acest caz de la Oficiul de Migratie al Fortei de Munca (OMFM), care primise pe 13.04.2004 o plangere de la o asociatie spaniola de contractare a fortei de munca din Romania prin care erau informati ca muncitorul roman Badea Daniela primea amenintari cu moartea de la sotul sau, Vasilica Iulian Grosu. De arestarea lui Vasilica a aflat chiar de la acesta dupa ce i s-a dat drumul.

"Am luat legatura cu toate institutiile: Ministerul de Justitie, Judecatoria din Huelba, centrul social la care se spune ca este internata Daniela. Am cerut sa mi se permita sa il vad pe Andrei. Am precizat faptul ca acest lucru se incadreaza in atributiile consulului, cu atat mai mult cu cat este vorba de un minor. Nu mi s-a permis.

Motivul judecatorului a fost ca mama si copilul sunt bine ingrijiti". In schimb, consulul a reusit sa se aleaga cu o reclamatie la ambasada pentru insistenta sa in a-l vedea pe Andrei. Reclamatie facuta de directoarea Institutului de Protectie a Femeii Andaluze, fundatie spaniola sub "aripa" careia s-a adapostit Daniela.

Iar de curand, un cadru al Politiei i-a spus ca fusese pe punctul de a fi reclamat si la acest for.

UNDE ESTE ANDREI EDUARD?

CONTRADICTII. Raspunsul Biroului din Madrid al Interpolului infirma spusele judecatorului spaniol, potrivit carora Andrei este in Centrul "LA RIVERA"

Aceasta este cea mai importanta intrebare a acestui caz. Nicu Stan, consulul Romaniei la Madrid, nu vrea sa se mai hazardeze sa spuna ca Andrei este in acel centru impreuna cu mama sa: "Sincer sa fiu, nu stiu daca mai este in acel centru. Pentru ca nu mi se permite sa il vad".

In plus, raspunsurile din Spania sunt contradictorii. Astfel, judecatorul de instructie din Moguer comunica in luna martie 2005 Ministerului Afacerilor Externe: "In legatura cu solicitarea dumneavoastra din 18.02.2005, va comunicam ca din ultimele informatii obtinute rezulta ca atat Daniela, cat si fiul sau sunt in stare buna din punct de vedere al sanatatii, internati intr-un centru social".

Mai mult, se subliniaza ca "aceasta informatie a fost comunicata si Interpolului cu care, daca doriti, va puteti pune in contact".

Biroul din Madrid al Interpolului dadea insa un alt raspuns de la fata locului: "Autoritatile noastre au intreprins verificari la Centro de Servicios Sociales Communitaria «LA RIVERA» de Cordoba, cu sediul in Calle Mucho Trigo 36, unde nu i-am gasit nici pe Badea Daniela si nici pe fiul sau".

Aceiasi responsabili ai centrului care ii spuneau judecatorului ca Daniela si Andrei sunt internati in centru le declara inspectorilor Interpolului ca "acestia locuiesc pe cont propriu si sunt sanatosi. Responsabilii nu au vrut sa comunice autoritatilor noastre adresa unde locuiesc cei doi, deoarece nu au fost autorizati in acest sens de catre Daniela".

MINISTERUL JUSTITIEI, LEGAT LA MAINI

Ministerul Justitiei, prin Directia Drept International, Cooperare Judiciara si Afaceri Juridice Externe, este Autoritatea Centrala in cadrul Conventiei de la Haga care reglementeaza cazurile de neinapoiere sau deplasare ilicita de copii. "Ministerul de Justitie din Romania a transmis cererea de inapoiere catre instanta spaniola pe 9 februarie.

Primind cererea, Ministerul Justitiei spaniol si in cele din urma instanta spaniola trebuie sa se pronunte daca sunt intrunite conditiile pentru o deplasare ilicita. In cazul in care instanta spaniola aprecia ca este vorba de o deplasare ilicita, dispunea inapoierea copilului", ne-a declarat directorul directiei, Florin Razvan Radu.

Dupa vreo doua luni de intarziere, a venit si raspunsul din Spania: era negativ. Motivul intarzierii: spaniolii nu stiau ca, potrivit Conventiei de la Haga, trebuiau sa trimita raspunsul Ministerului de Justitie din Romania. "Am aflat ca trimisesera raspunsul negativ ambasadei.

In mod normal, ar fi trebuit sa il trimita Ministerului Justitiei, deoarece Ministerul Justitiei a transmis cererea de inapoiere." Raspunsul negativ al Spaniei a pus, se pare, punct incercarilor prin intermediul Conventiei de la Haga privind rapirile internationale de copii.

"Practic, in momentul in care autoritatile spaniole au respins cererea, au inchis dosarul sub aspectul rapirii internationale de copii." A fost indicata o alta actiune, prin intermediul Conventiei privind accesul international la Justitie. Prin intermediul acestei conventii, Vasilica va avea dreptul la asistenta juridica gratuita.

BUBA: HOTARAREA DE INCREDINTARE SPANIOLA

In momentul in care am purtat aceasta discutie cu oficialii Directiei de Drept International, Cooperare Judiciara si Afaceri Juridice Externe, acestia mai asteptau inca motivarea instantei spaniole.

Sefa Conventiei din partea Ministerului de Justitie spaniol, Carmen Garcia Revuelta, ne-a declarat ca acest caz nu se incadreaza in articolul 3 al Conventiei de la Haga, adica nu este vorba de o retinere ilegala, dat fiind faptul ca exista o hotarare data de o instanta spaniola prin care copilul era incredintat mamei.

In articolul 3 al Conventiei sunt definite cazurile de rapiri internationale de copii.

Astfel, deplasarea sau neinapoierea unui copil se considera ilicita: cand are loc prin incalcarea unui drept privind incredintarea, atribuit unei persoane, institutii sau oricarui organism actionand separat, fie impreuna, prin legea statului in care copilul isi avea resedinta obisnuita, imediat inaintea deplasarii sau neinapoierii sale si daca la vremea deplasarii sau neinapoierii sale acest

drept era exercitat in mod efectiv, actionandu-se separat ori ar fi fost altfel exercitate, daca asemenea imprejurari nu ar fi survenit. Din punctul de vedere al spaniolilor, exista o singura hotarare, si anume cea data in Spania. Hotararea din Romania a fost pur si simplu ignorata.

"Nu pot sa inaintez acest caz in instanta fiindca stiu ca este un caz pierdut dinainte", previzioneaza Carmen Maria Revuelta. Sefa Serviciului Conventii s-a blocat insa la intrebarea daca a trimis acest raspuns Ministerului de Justitie din Romania: "Da, cred ca da. Stiu ca l-am trimis ambasadei". De fapt, ca si prima data, raspunsul din Spania a fost trimis in mod gresit ambasadei.