La exact o saptamana dupa ce anunta senin posibila crestere a TVA cu 3% din 2006, Ionut Popescu este pe cale sa afle, pe propria piele, intelesul sintagmei "decizie politica".

Nu cred ca multa lume si-ar dori sa aiba numele legat de un impozit insa, in cazul sau, acest lucru pare inevitabil. Si asta pentru ca, in mod oarecum logic, "bomba cu TVA" lansata de ministrul Finantelor saptamana trecuta risca sa-i arunce in aer propriul scaun. Ceva in genul unui bumerang.

Semne sunt destule. "Cine nu este in stare sa mentina actuala cota de TVA de 19% sa demisioneze", a tunat ieri colegul de partid al ministrului Popescu, liberalul Cristian Boureanu. "Schimbarea unor ministri liberali ar putea fi decisa saptamana viitoare", a completat purtatorul de cuvant al PNL, Eugen Nicolaescu.

Asa, la o prima lectura, s-ar parea ca o decizie politica s-a luat. Si nu pare a fi vorba de cea privind majorarea taxei pe valoarea adaugata. Gasirea unui tap ispasitor are deocamdata prioritate. Efectele politice si economice ale "incidentului TVA" s-ar putea dovedi insa ceva mai persistente.

In primul rand, efectul pozitiv al introducerii cotei unice de impozitare a fost anihilat aproape total. Mitul cresterii veniturilor bugetare s-a spulberat. Este un exemplu de idee reformista aplicata conservator. Pentru a produce efectul scontat, cota de 16% ar fi trebuit aplicata pentru toate impozitele concomitent si nu pe bucatele.

Un nivel atat de redus al taxarii ar fi trebuit insotit de o extindere serioasa a bazei de impozitare. S-a preferat insa aplicarea cotei doar pentru profit si veniturile din salarii, in timp ce impozitarea tranzactiilor cu actiuni si a celor imobiliare vor fi taxate cu 16% abia de la anul.

Evident ca in aceste conditii la buget nu se strang suficiente fonduri si apar la orizont idei "salvatoare", gen majorarea TVA.

Este Insa o dovada de aroganta sa vii cu o asemenea propunere, in conditiile in care castigurile din tranzactii cu actiuni sunt inca taxate cu 1% in Romania, accizele pentru masini de lux s-au intepenit la 11%, iar regulile pentru impozitarea tranzactiilor imobiliare sunt facute special pentru a fi evitate.

In al doilea rand, anuntarea, din senin, la radio, a cresterilor de taxe si mai apoi revocarea lor in acelasi mod, este genul de actiune nu foarte apreciata de investitorii straini. Pentru cei mai multi dintre ei, predictibilitatea mediului de afaceri este chiar mai importanta decat o fiscalitate redusa.

Semnele timide ale unui mediu mai stabil au fost sterse din pacate definitiv de sirul nesfarsit de gafe incepand cu introducerea balbaita a noului Cod Fiscal si terminand cu declaratia ministrului Popescu privind TVA. In aceste conditii nu ar trebui sa mai mire pe nimeni ca nivelul investitiilor straine este in scadere, iar unele firme prefera sa se instaleze in tari vecine si mai prietene.

In al treilea rand, increderea in abilitatea Guvernului de a lua decizii coerente este pe cale de disparitie. Impresia este ca s-a reinstalat stilul pompieristic indelung exersat in anii trecuti, iar deciziile sunt luate fara a exista o strategie, pe principiul "vazand si facand". Mai Intai se anunta majorarea TVA si abia apoi elaborarea unei strategii care sa o cuprinda.

Rezultatele unei asemenea politici incep deja sa se vada. Ultimele date privind deficitul de cont curent arata o crestere alarmanta, de peste 70% fata de anul trecut. Poate si mai grav, banii pe care capsunarii ii trimit in tara, "motorul economiei" cum li se spune mai in gluma mai in serios, nu mai reusesc sa acopere decalajul urias dintre importuri si exporturi. Numai in luna mai, "gaura" s-a largit cu aproape un miliard de euro.

Tinta stabilita cu FMI pentru acest indicator va fi aproape sigur depasita, nivelul deficitului de cont curent urmand sa depaseasca 8% din PIB.

Situatia deficitului bugetar nu este nici ea infloritoare. Daca nivelul incasarilor va continua sa se deterioreze, iar crize de genul celei din Sanatate se vor repeta, Guvernul s-ar putea gasi intr-o situatie destul de dificila.

Asa cum se prezinta lucrurile, mai mult ca sigur ca greselile lui 2005 va trebui platite in 2006. Daca ce s-a intamplat pana acum a fost considerata o relaxare fiscala, anul viitor se anunta o tensionare fiscala cel putin de aceeasi magnitudine. Iar tapii ispasitori sunt pe terminate.