Cand Eugene Ionescu a scris in "Jurnal in farame" ca-ntotdeauna "cuvantul toceste gandirea" clasicul absurdului nu apucase sa auda torentul de linguseli revarsate asupra Bocului Emil de colegii sai pedisti.
Caci, daca ar fi fost de fata la "Conventia" organizata deunazi la Cluj-Napoca, aforismul ionescian avea, obligatoriu, si o paranteza, sa zicem "cuvintele politicienilor fac inutila gandirea".
Asa cum notam cu oarecare surprindere la sfarsitul ultimului an, duhul lui Ceausescu n-a murit inca; el bantuie sturlubatic si se simte ca acasa in stabilimentele politice ridicate, pe mormantul raposatului scornicestean, de fostii tovarasi de idealuri comuniste ai acestuia.
(Cam atunci, ex-peremistul Ilie Neacsu flutura deasupra criptei "mult stimatului si iubitului", drapelul purpuriu al Partidului Stangii Unite, avand ca semn distinctiv "calculatorul, pe monitorul caruia se afla secera si ciocanul, simbolul celor ce muncesc, incadrat de doua spice de grau, legate la baza cu o flamura rosie".) In plina greva a feroviarilor, protest aproape ignorat de
guvernantii oranj "cu fete senine si aere surazatoare", stafia ceausista a reusit sa soseasca pe cai necunoscute in inima Ardealului, de unde, vorba guralivului Cezar Preda, in urmatorii patru ani se va da ora exacta in P.D.
Si ca sa marcheze istoricul moment, "informatorii" presedintelui Basescu ("Sunt la curent cu ce se intampla in interiorul Partidului Democrat pentru ca liderii actuali ai P.D.
ma informeaza", a recunoscut locatarul Cotrocenilor in interviul publicat in Romania libera saptamana trecuta.) au cazut prada unui delir verbal ce l-a determinat pe deputatul bistritean Ioan Olteanu sa conchida ingrijorat: "Va recomand sa mergeti intr-o farmacie".
In dezmatul oral portocaliu-albastriu, prefectul napocitan Mihail Hardau, dupa ce l-a asemuit pe dl Boc cu apostolul Pavel, a vomitat istoric: "La Cluj s-a nascut cocosul democratiei". Dar nu unul sterp, ci unul care umbla in cele trei zari mioritice si "imprastie samanta populara, intr-un consens al fericirii".
Dumnezeule mare, ce priveliste orwelliana! O tara condusa de Iepurasul Neinfricat si "calcata" social-democratic de Cocosul Insamantator... Un norod in calduri populare, o adunatura de gaini cotcodacind pofticioase si fierbinti in asteptarea galinaceului cu creasta din Dealul Feleacului...
Ici-colo un viol, doua, din impotrivire ideologica, dar victimele vor boci cat vor boci, isi vor scutura satisfacute penele ciufulite si vor asculta altfel, patrunse de un fior ravasitor, rostirea Videanului General al Capitalei: "Este cel mai bun produs al tinerei generatii de politicieni din Romania. Emil Boc este sansa Clujului, a Ardealului, a Romaniei".
Iar sansa fertilului Cocosel de Cluj este ca n-a incaput pe mana vreunui intolerant ca Roberto Carderoli, ministrul italian al Reformei, care, "in fata unor infractiuni atat de aberante, precum violurile din ultimele zile", a sughitat cinic si antieuropean ca "singura lege care poate avea efect este cea a Talionului: asa cum se procedeaza in alte tari, cred ca este necesara introducerea
pedepsei castrarii chimice pentru delicte sexuale". Sesizata cu potentialul erotico-politic al cucurigatorului clujean, s-ar putea ca, in toamna, Europa sa-l sterilizeze pe proaspatul lider al Partidului Democrat de-o sa-i mearga fulgii.
Turmentati de betia puterii si posedati de naluca unanimitatii dezgustatoare, limbistii subalterni ai Pavelului transilvanean au propus si infiintarea "triadei" televiziune-radio-ziar cu sigla trandafirului singuratic. Pai, marturisitorul Vasile Blaga spusese doar ca Traian Basescu "nu are nevoie de un partid mic langa el", nicidecum ca are trebuinta de un imperiu mediatic.
(Se pare ca trimiterea la personajul biblic nu e o intamplare, de vreme ce, sambata, la Conventia Nationala de la Sala Palatului, despre prezidentul Basescu s-a vorbit ca despre "unsul lui Dumnezeu".
Inspirat de devotamentul neconditionat al ucenicului Pavel, discipolul Emil a inteles, inaintea altora, ca rolul de aghiotant cuminte al alesului divin Traian este singurul aducator de functii si glorie subalterna.)
Ce-i impinge, oare, pe politicienii bastinasi sa se comporte atat de slugarnic cu seful lor, in orgii de veneratie nevertebrata si slinoasa? Sa fie de vina funciara noastra lipsa de curaj, de barbatie, sau pacatoasa traditie a cultului personalitatii? La dictatura se ajunge nu numai prin parelnica reforma la pachet a Justitiei si prin Comunitatea de Informatii, ci si prin lauda desantata si
grotesca a efemerelor fapturi politice. Maine, poimaine, in dialectica normala a gudurarii zburatoarelor din propria-i ograda, Cocoselul de Cluj va fi avansat la rangul de coscogeamitea... strutuletul, si ne vom potrivi docili ceasurile dupa bataia sa de aripioara (miscata, desigur, de curentii basescieni!).
Martor trist la asemenea scene, impartasesc sinceritatea neutra si inselata a aceluiasi Eugene Ionescu: "Mereu sunt in asteptarea unei schimbari in bine: dintre toate taberele care stau fata-n fata, n-am ales sa fac parte din nici una. Sunt in situatia unuia care ar vrea sa castige lozul cel mare fara sa fi cumparat nici un bilet de loterie".
Schimbarea in bine se amana intruna si tot ce imi doresc e putina normalitate, ceva in genul interventiei lucide a abilului Radu Berceanu: "De la conventia din 1995 am auzit multe ode ridicate diferitilor presedinti ai PD si cred ca ar trebui sa ne fie frica de cei care nu cred ca si conducatorii gresesc, ca si de cei care se schimba prea repede".
