In 2003 avea loc lansarea cartii cu titlul: "In aceasta lume dorim sa traim?", scrisa de Eva Joly, fost judecator de instructie la tribunalul din Paris*, si unul din judecatorii care au initiat cercetarile in faimosul caz de coruptie ELF.

Pe linga paginile autobiografice, cartea cuprinde o mare parte din avatarurile prin care a trecut autoarea, in calitate de inalt magistrat francez, insarcinat cu instructia unui caz atit de faimos de coruptie cu implicatii internationale.

Eva Joly a trebuit sa ancheteze in Franta si in afara ei, in special in Africa, iritind "eminente cenusii", oameni de afaceri, dar si personaje politice. In consecinta, judecatoarea a fost supusa la presiuni psihologice si amenintari cu moartea, urmariri, interceptari telefonice, scrisori de intimidare.

"Cum pericolul poate veni de oriunde, devenim banuitori la orice intruziune din exterior. Iau obiceiul sa tin un fel de carnet de bord, pentru a pastra o urma a inlantuirii evenimentelor. Nu ne mai vorbim la telefon decit prin aluzii sau onomatopee care trebuie decodate. Audierile decurg la inalta tensiune, de teama unei scurgeri de informatii sau manipulari. Intimidarile nu se raresc.

Dupa o perchezitie la un avocat, grefierul gaseste lampa de pe biroul meu, rasturmnata si desurubata, iar firul telefonului scos din cutia lui. Vor sa ne arate ca nu exista nici un sanctuar si ca biroul meu este deschis oricui trece prin zid. Incuietoarea usii inca o data a fost fortata. La fiecare incident, am impresia ca sint o prada in miinile unui periculos personaj invizibil."

Lucrind singura timp de trei ani la acest periculos dosar, Eva Joly nu a impartit riscurile cu nici un coleg, toate presiunile din exterior, concentrindu-se automat asupra ei, la fel ca si indiferenta sau chiar ostilitatea colegilor magistrati.

Exista in carte doua mesaje. Unul din ele este pesimist: periculozitatea unor asemenea anchete face ca cei dispusi sa le intreprinda, sa fie foarte putini, chiar printre inalti magistrati, depre care s-ar crede ca se afla la adapostul riscurilor incercate de un simplu anchetator.

Pe de alta parte, una din ratiunile existentei acestei carti tulburatoare, lipsite de orice senzationalism ieftin, este ca Eva Joly a dorit sa provoace o dezbatere nationala si internationala despre radacinile coruptiei in societatea occidentala, care in lipsa unor masuri urgente, vor continua sa produca alte cazuri asemanatoare in viitor.

Exista sectoare sensibile la coruptie ca si persoane "la risc", adica sensibile la coruptie, dar masurile pentru a pune sub observatie asemenea zone gri ale societatii sint ineficiente.

Cel putin in Franta, autoarea crede ca viitorul va aduce nori negri pentru justitie, legi care ar submina independenta justitiei fata de politic este posibil sa fie votate, si daca acest lucru se va intimpla, va fi extrem de greu de a evita imixtiuni din partea politicienilor in anchetele judiciare.

Despre Franta, ea spunea intr-un interviu: "este o tara a retelelor carora nu le place sa fie deranjate", afirmatie care i-a adus crtitici din partea ziaristilor si a magistratilor.

Pe de alta parte, ea constata cum delincventi periculosi devin senatori si deputati, in cautarea umbrelei imunitare care ii scoate de sub reflectorul legii. Pentru Eva Joly chestiunea imunitatii parlamentare sau chiar prezidentiale, reprezinta cea mai importanta bariera impotriva elucidarii cazurilor de mare coruptie.

Dar fosta judecatoare franceza nu s-a limitat la scrierea acestei carti, care ea insasi, este un act extrem de curajos, ci a fondat "Declaratia de la Paris", o initiativa constind din reunirea unor semnaturi prestigioase cerind o actiune internationala, concreta si concertata impotriva coruptiei. Redam mai jos continutul acestei declaratii.

Noi, semnatarii acestui apel, veniti din Nord si din Sud, din Est si din Vest, denuntam efectele devastatoare ale marii coruptii, si a nepedepsirii ei.

Explozia liberalizarii pietelor a favorizat practicile de comisioane si retro-comisioane, care s-au inmultit ingrijorator pina la a invada sectoare intregi ale economiei. Sectoarele cele mai sensibile sint: energia, lucrarile publice de anvergura, armamentul, aeronautica si exploatarea resurselor miniere.

Pe aceste piete de interes national, citeva mari firme au integrat coruptia ca un mijloc de actiune privilegiata. Astfel, mii de factori de decizie la nivel international, scapa oricarui control. Marea coruptie beneficiaza de complicitatea bancilor occidentale. Ea foloseste circuitul societatilor inregistrate in paradise fiscale.

Ea profita de existenta a saizeci de teritorii sau state care ii servesc ca adapost.

Marea coruptie este o injustitie. Ea devasteaza resursele tarilor din Sud si din Est. Ea favorizeaza constituirea de "cutii negre" sau de remuneratii paralele ale gestionarilor marilor firme. Ea distruge increderea necesara in viata economica. Pentru ca ea a atins uneori centrul puterii, marea coruptie submineaza vechile democratii occidentale.

Ea impiedica dezvoltarea tarilor sarace si a libertatii lor politice.

In timp ce globalizarea a permis libera circulatie a capitalurilor, justitiile financiare ramin blocate de catre frontiere inexistente pentru delincventi, suveranitatea unor anumite state bancare protejeaza in mod deliberat opacitatea fluxurilor criminale. Logic, beneficiarii marii coruptii nu fac nimic pentru a ameliora situatia.

Este necesar sa fim constienti de consecintele acestei inegalitati in fata legii de care profita marea coruptie. Este indispensabil sa restabilim marile echilibre din democratiile noastre. Mai curind decit sa speram intr-o zadarnica reforma a acestor state, este posibil sa inventam noi reguli pentru noi insine. La schimbarile din aceasta lume, trebuie sa le corespunda o schimbare a regulilor.

De asemenea noi cerem:

1. In scopul facilitarii anchetelor:

Suspendarea imunitatilor diplomatice, parlamentare si judiciare pe parcursul anchetelor financiare(trimiterea in fata unui tribunal fiind supusa votului asupra ridicarii imunitatii). Suspendarea posibilitatilor actiunilor care intirzie transmiterea de probe jurisdictiilor straine.

Interzicerea bancilor de a deschide filiale, sau de a accepta fonduri provenind de la institutii instalate in tari sau teritorii care refuza, sau aplica de maniera pur virtuala, cooperarea judiciara internationala.

Obligatia tuturor sistemelor de transferuri de fonduri sau de valori, ca si a camerelor de compensatie internationale, de a organiza urmarirea totala a fluxurilor financiare, incluzind identificarea precisa a beneficiarilor si a emitatorilor de ordine de plata, in asa fel incit, in caz de ancheta penala, autoritatile judiciare sa poata cerceta ansamblul operatiilor suspecte.

2. Pentru a judeca eficient delincventii:

Obligatia legala a politicienilor exousi coruptiei, sa justifice originea licita a averilor lor. Daca aceasta nu poate fi dovedita, ea va putea face obiectul unei "confiscari civile". Crearea pedepsei de "inalta coruptie", pasibila de o condamnare similara celor prevazuta celei pentru atingerea intereselor fundamentale ale societatii.

3. Pentru a preveni marea coruptie:

Obligatia firmelor de a declara in conturile lor consolidate, veniturile nete(impozite, comisioane, dividende, gratuitati, etc) pe care ele le platesc guvernelor si societatilor publice din tarile in care opereaza.

Competenta acordata justitiei tarii in care este stabilit sediul social al societatilor multinationale, atunci cind una din filialele lor din strainatate este suspectata de un delict de coruptie, in cazul in care tara unde delictul a fost comis nu poate sau nu doreste sa intenteze o actiune in justitie. Infiintarea unei supravegheri bancare a politicienilor expusi coruptiei si a anturajului lor.

Prin politicieni expusi coruptiei, intelegem persoanele ocupind posturi strategice in guvern, in inalta administratie, si la conducerea firmelor private, actionind in sectoare "cu risc de coruptie".

Portofoliile de titluri si conturi bancare, a politicienilor expusi coruptiei, ca si a familiilor lor, deschise in tara de origine sau in strainatate, vor fi supuse uneoi proceduri de urgenta in cazul unei miscari de fonduri importante, cu instaurarea unei obligatii penale de avertisment pentru cadrele bancare si gestionarii de titluri.

A combate marea coruptie este un necesar act premergator oricarei actiuni politice autentice. Trebuie sa restauram increderea in elitele politice si economice.

La ora globalizarii, responsabilitatea celor care ne conduc este imensa. Ea trebuie sa fie deasupra oricarei indoieli pentru a face loc sperantei.

De la declaratie (semnata pina in prezent de peste 9000 de persoane) la introducerea in practica a directiilor continute in document, nu este o cale usoara, dar ea semnaleaza dezvoltarea la scara mondiala a unui flagel la fel de devastator ca si razboaiele.

Cit de generalizata este "marea coruptie"? Afacerea Enron din SUA, scandalurile vinzarilor de arme catre tari din lumea a treia insotite de cazuri de coruptie, par sa dezvaluie o practica mondiala nelimitata la teritorii sau functii.

La aceasta intrebare este totusi dificil de raspuns, desi organizatii precum Transparency International se ocupa indeaproape de supravegherea delictelor de coruptie la nivel international. "Legea tacerii" este inca o arma redutabila impotriva justitiei, atasata la jurisdictii locale intr-o lume globala.

Lipsa unui tribunal european va lasa pe seama cooperarii judiciare intre state rezolvarea cazurilor de coruptie transnationale din ce in ce mai sofisticate."Globalizarea financiara permite o spalare eficace a banilor" dupa cum spunea Eva Joly. Fara sprijinul efectiv al statelor, coruptia la scara globala isi va continua constructia de retele din ce in ce mai intinse si invizibile.

In "Ordinea Politica", Samuel Huntington scria ca, in general trecerea spre modernism a unei societati este intotdeauna insotita de coruptie, pentru ca mai apoi, aceasta sa se atenueze in societatea respectiva.

Si totusi, fara o presiune internationala si nationala a legalitatii si a societatii civile, atenuarea este posibil sa intirzie, subminind nu doar economii nationale, dar in egala masura, distrugind mediul inconjurator si vieti umane.

*Eva Joly s-a nascut in Norvegia intr-unul din cartierele populare din Oslo. La 18 ani, soseste la Paris in calitate de menajera la o familie franceza. Munceste ca secretara, si urmeaza in paralel cursuri de drept la seral. Dupa absolvire, devine consiliera juridica intr-un spital psihiatric, apoi isi incepe cariera de magistrat.

Dupa o specializare in domeniul finantelor, lucreaza in Ministerul de finante ca magistrat detasat, apoi ca secretara ajduncta a unui organism insarcinat cu ajutorul firmelor aflate in dificultate. Din 1990 va lucra in departamentul financiar al Tribunalului din Paris, ca judecator de instructie, unde se va face cunoscuta prin metodele sale eficace si curajul manifestat in fata presiunilor.

Printre dosarele dificile incredintate, se numara afacerea Bernard Tapie, dosare legate de Crédit Lyonnais si Ciments Français. In 1995 incepe instructia in dosarul Elf (cea mai mare firma petroliera din Franta), pe care o incheie in 2001. In 2002 se intoarce in Norvegia pentru a ocupa postul de consilier special al ministrului justitiei si al ministrului de externe.

Calatoreste in diverse tari ale lumii tinind conferinte, incercind sa mobilizeze opinia publica in sprijinul luptei impotriva coruptiei globale. In ianuarie 2005, a tinut o cuvintare in cadrul Zilei Eticii si Dezvoltarii, gazduita de Banca de Dezvoltare Inter-americana, pe care il puteti asculta in sectiunea audio.

In prezent Eva Joly este consilier al ministrului justitiei din Madagascar in probleme de combatere a coruptiei.

Stefan Bocioaca

** Stefan Bocioaca, roman stabilit in America de Nord, este editorul si realizatorul globalizarea.com, cea mai completa resursa de informare in limba romana de pe web asupra problematicii mondializarii.