Spune ministrul Codrut Seres, care crede ca trebuie sa mai treaca inca mult timp pana cand oamenii cu mentalitati invechite, prafuiti si fara carisma, dar care se cred personaje importante, fara a aduce valoare adaugata acolo unde sunt, vor intelege ca, de fapt, nu pot avea si nu mai au dreptul la o a doua sansa.

Am ratat primul interviu cu ministrul Codrut Seres. In urma cu doua saptamani, intr-una din zile, la ora 19.00, cand fixaseram intalnirea, a fost chemat de urgenta la guvern. Dupa o zi pe care aflasem ca si-a petrecut-o in parlament, s-a scuzat si a plecat la Palatul Victoria. Am reprogramat interviul a doua zi. Tot la ora 19.00, pentru ca abia seara i se deschideau “ferestrele” din agenda.

A intarziat 12 minute, l-a intrebat pe consilierul sau daca il asteapta cei de la General Electric, am dat drumul la reportofon si, timp de aproape o jumatate de ora, intrerupta de soneria telefonului mobil si de un apel din Washington, mi-a raspuns fara sa se poticneasca la toate intrebarile.

Ce nu se vede la televizor? Ca ministrul de 36 de ani are parul alb pe alocuri, ca e mai mult inginer decat politician, ca stie, asadar, despre ce vorbeste si e hotarat sa schimbe tot ce nu functioneaza in ministerul pe care-l conduce.

Domnule Seres, sunteti unul dintre cei mai tineri ministri din guvern. Este tineretea un avantaj pentru aceasta functie?

Poti gandi ca ai avea anumite elemente de partea ta, cum ar fi energia, posibilitatea de a munci de dimineata pana seara.

Dar si resursele de a fi, din cand in cand, si un tip mai dur… Din pacate, trebuie sa va spun ca am constatat faptul ca in Romania nu se poate face treaba decat cu biciul si, daca nu te implici personal si nu sustii direct rezolvarea anumitor proiecte, acestea sunt amanate la nesfarsit din birocratie, pe de-o parte, si din lentoarea si noncombatul functionarilor, pe de alta parte.

Exista inca destui functionari care vad ministerul sau institutia in care lucreaza doar ca un loc in care vin, petrec o perioda si dupa aceea pleaca. Multe hartii raman nerezolvate daca nu sunt urmarite, e imposibil sa ajungi la final cu ele.

In functiile importante, tineretea poate fi si un dezavantaj. Ma refer aici la lipsa de credibilitate, la relatia cu oamenii mai in varsta din guvern, cu ceilalti parteneri.

Poate exista un anume dezavantaj, in sensul ca toata lumea spune: ”Aaa, pai ce, omul acela este tanar, lasa ca noi ne facem treaba noastra, el si asa nu intelege, e prea fraged pentru asta, ori poate nu vede, nu e atent intotdeauna, lucrurile pot sa treaca pe langa el”. Din punctul asta de vedere, trebuie date exemple clare, dati afara cei care gandesc asa, pedepsiti cei prinsi, sanctionati...

Din pacate, lucrurile raman dificile si din cauza mentalitatii celor care ar trebui sa sustina astfel de initiative, care sunt tentati chiar si ei, din cand in cand, sa treaca peste capul ministrului, pentru ca, vezi Doamne, stiu ei ca e mai bine asa.

Ei bine, nu e mai bine in acest fel, peste semnatura ministrului nu se poate trece, ministrul este ordonatorul de credite, ministrul este cel care face nominalizarile in privinta politicii de personal, in jurul ministrului se tes si se desfac toate problemele, pana la urma ministrul este centrul acelui mic univers.

Sigur ca toata lumea trebuie sa inteleaga asta, dar unii inteleg mai repede, altii pricep mai tarziu.

Vorbind de mentalitati… Nu intra in coliziune modul de a gandi al unui tanar cu mentalitatile celorlalti, printre care evolueaza? Cum va descurcati cu “dinozaurii”, cum i-ati numit deseori?

Categoric, exista un conflict. Insa tineretea imi aduce un atu in plus aici, mentalitatea inclina balanta in favoarea mea.

De ce spun asta? Pentru ca a devenit un fapt obisnuit sa vad in Ministerul Economiei si Comertului, in celelalte ministere, in partidul din care provin, in celelalte partide pe care acum le cunoc prea bine, oameni cu mentalitati invechite, prafuiti, stersi, fara carisma, dar care se cred personaje importante, insa nu pot aduce nici un fel de valoare adaugata acolo unde sunt: nici in partide, in

alte institutii, nici in minister sau in alt loc. Dar, iarasi, trebuie sa treaca o anumita perioada pana cand oamenii acestia vor intelege ca, de fapt, nu pot avea si nu mai au dreptul la o a doua sansa.

Ii somati public pe partenerii din guvern, parca prin luna aprilie, sa nu va mai trimita pile, oameni pe care sa-i angajati pentru ca indeplineau criteriul politic D.A. Au mai trimis colegii de guvernare oameni cu hartie stampilata pentru a-i angaja?

Au mai trimis, pe unii dintre ei i-am refuzat de la bun inceput, pe altii i-am trimis la interviuri la colegii mei, directori generali de societati. Unii dintre ei au fost acceptati, pana la urma trebuie sa te uiti la fiecare si sa alegi ce e bun.

Dar am in continuare ”circ”, cum se spune, cu aceste solicitari, in special in ceea ce priveste nominalizarile in Consiliile de Administratie, din partea tuturor partidelor politice.

Daca tot a venit vorba despre Consiliile de Administratie, dumneavoastra v-ati pus prietenii in CA-urile companiilor din subordine? Am vazut ca e o moda.

Nu mi-am pus prietenii in Consilii de Administratie, insa am pus o parte din consilieri. Mai mult de atat nu am facut si nici nu am sa fac, n-o sa gasiti acolo nici un unchi, matusa, tata, sora, var sau nepoti, rude apropiate sau indepartate ale mele…

Haideti sa revenim la economie: ati anuntat ca exista 53 de proiecte mari care asteapta investitii de cinci miliarde.

5,3 miliarde…

De unde ar putea sa vina banii - pentru ca este vorba de o suma uriasa - si care ar fi destinatiile acestor investitii?

In mod normal, ar trebui sa vina exclusiv din zona privata. Nu ma astept sa gasesc aceste fonduri in zona sectorului de stat. De fapt, bugetul Ministerului Economiei si Comertului sufera in acest an o reducere cu 1.800 de miliarde de lei.

Multe dintre lucrarile sau proiectele la care renuntam - sau sa nu spun ca renuntam, dar le esalonam mai larg, pe o perioada mai lunga de timp - sunt tocmai investitii de capital.

E vorba de investitii in modernizari, reabilitari, constructii prinse in proiecte complexe din domeniile hidro, termo, nuclear, in general productie de energie electrica, cam acestea sunt destinatiile in care s-ar duce 90% din suma mentionata. Procentele care raman ar fi necesare pentru finalizarea unor proiecte de investitii in celelalte structuri ale societatii, minerit sau industria de aparare.

Ati mentionat, printre proiectele mari si cu rezonanta, gazoductul Nabucco, Unitatea 3 Cernavoda, oleoductul Constanta-Trieste si… Hidrocentrala Tarnita-Lapusesti. De ce este asa de importanta aceasta hidrocentrala?

Pentru ca, in absenta unei centrale de pompaj, este imposibil sa modulezi ceea ce produce o unitate nucleara. Unitatile nucleare au avantajul - si dezavantajul in acelasi timp - ca produc o energie electrica in banda, zi si noapte. Cu sprijinul energiei produse in zona hidro se poate modula aceasta energie, se pot adauga varfuri atunci cand ele sunt necesare, in special pe timp de zi.

Acesta este motivul pentru care este nevoie de o astfel de centrala. Ea ar urma sa functioneze in tandem cu Unitatea 3 de la Cernavoda si sa permita aceasta modulare, trecerea zi-noapte, consumul zi-noapte al unitatii nucleare, tinand seama ca nuclearul este primul in ordinea de merit, adica ceea ce se vinde in primul rand.

Iar ceea ce se preia in sistemul energetic national este obligatoriu nuclear, reactorul nu te asteapta sa inchizi sau sa deschizi lumina.

Suna complicat. A durat mult pana v-ati insusit toate definitiile, toti termenii, pana sa vorbiti aceasi limba cu oamenii din minister?

Foarte putin. Nevoia te invata. Si, in plus, eu sunt inginer, iar facultatea am luat-o in serios. Sunt familiarizat cu acesti termeni, nu trebuie sa fac eforturi prea mari pentru a intelege ce se intampla in sectoarele din subordinea ministerului.

Sa mergem spre un alt mare proiect pe care l-ati mentionat. Despre conducta ce va lega Constanta de Trieste eu am scris si in urma cu vreo sapte ani si nu s-a intamplat nimic notabil de atunci. Vom scrie inca sapte pana se va urni proiectul?

De sapte ani nu s-a intamplat nimic pentru ca de sapte ani proiectul a ramas la nivel guvernamental. Trebuie sa intelegem ca guvernele nu sunt in masura sa faca proiecte economice; in schimb companiile, chiar cele detinute de stat, da.

Si atunci, in discutiile pe care le-am avut cu investitori privati si cu reprezentantii celorlalte guverne, al Italiei si al Serbiei, am concluzionat ca este cel mai potrivit sa semnam un acord interguvernamental, prin care cele cinci tari care au ramas sa sprijine realizarea proiectului, s-o exprime in scris.

Mai departe, acel acord interguvernamental sa fie delegat, ca obligativitate a implementarilor, unor companii care reprezinta guvernele tarilor respective. In cazul nostru, de exemplu, companiile ar fi Conpet, pentru transport pe conducte, si Oil Terminal, pentru partea de terminal petrolier.

In viitorul apropiat, tot in baza acestui acord interguvernamental, ar trebui sa fie constituita o companie de proiect in care sa intre, ca actionari in mod egal, reprezentantii fiecarui stat in parte.

Si, nu in ultimul rand, tot cu acel acord interguvernamental sa incercam sa gasim traderii, pentru ca aceasta conducta va exista daca anumite firme o vor utiliza pentru ca vor gasi in acest proiect capacitatea de care au nevoie. Acesti traderi ar putea sa fie OMV, BP sau Chevorn - cam acestea sunt companiile foarte active in zona, cu un mare inters pentru un astfel de proiect.

Cat ar trebui sa investeasca Romania in acest proiect?

In momentul de fata, studiul de fezabilitate facut merge pe trei variante, in functie de capacitati si de ratele interne de recuperare. O sa vedem… intre 2,3 si 3,4 miliarde de euro ar fi costul intregii constructii.

Cum stau privatizarile societatilor care au ramas in portofoliul ministerului dumneavoastra din sectoarele de gaze si energie electrica?

Nu stau deloc. Merg foarte bine. Am inceput procedurile pentru Muntenia Sud, o sa apara anuntul odata ce se publica in Monitorul Oficial Hotararea de Guvern. Zilele trecute a trecut H.G.-ul pentru demararea alegerii consultantului la privatizarea Romgaz.

Celelalte trei distributii de energie electrica intra pe rol in septembrie sau octombrie, in functie de procedura PHARE pentru alegerea consultantului, iar pentru complexele energetice avem consultantul, am terminat draft-agreementul pentru Turceni, urmeaza sa incheiem aceasta etapa si pentru Rovinari.

Cam ce suma credeti ca vom obtine in urma vanzarii utilitatilor?

O suma mare, cat mai mare, ar fi o greseala sa spunem acum o cifra. Am induce un anumit sentiment in piata, un orizont de asteptare. Vom obtine foarte mult, va asigur…

In folclorul gazetaresc se vorbeste despre contractul de privatizare al companiei Petrom, ca ar fi bine ferecat printr-un fiset pe aici, ferit de ochii presei fiindca ar contine niste clauze postprivatizare dezavantajoase pentru statul roman. Confirmati?

Exista aici, desigur, contractul de privatizare. Principala clauza care, sa spunem, ar fi dezavantajoasa priveste imposibilitatea statului roman de a impune dispozitii suplimentare fata de momentul semnarii, in ceea ce priveste taxe pe exploatare; ma refer la acele redevente petroliere.

Aici putem sa discutam despre o clauza, hai sa-i spunem neortodoxa, pentru ca timp de zece ani nu putem sa umblam asupra acestui aspect.

Industria de armament a avut un declin accentuat in ultimii ani. Mai exporta ceva societatile din acest domeniu?

Exporta, sigur… ba chiar mai mult decat anul trecut.Companiile de armament au vandut peste granite, in primele trei luni ale acestui an, cam cu 11% mai mult decat in aceeasi perioada a anului trecut. In egala masura, trebuie sa spunem ca o parte din aceste companii sunt pe lista de privatizare: Romaero, Avioane Craiova, IOR, Santierul Naval 2 Mai Mangalia sunt acum in prima urgenta.

Celelalte isi asteapta randul, o parte sunt subiectul negocierilor pentru formarea unor societati mixte cu parteneri straini, in special cele din domeniul explozibililor, vor fi mai multe noutati cat de curand.

Cu economia m-am lamurit, v-ati facut lectiile in timpul care s-a scurs de la instalarea in functie. Sa trecem in zona personala: uitandu-ma in declaratia dumneavoastra de avere, am vazut ca nu aveti actiuni la firme, participatii...

Am actiuni, cum sa nu… Am actiuni cumparate de pe Bursa. Cat despre participatii, am vandut anul trecut actiunile la firme, de-aia nu se regasesc in declaratia de avere.

Am vazut ca jucati la Bursa, dar am mai vazut ca va plasati economiile la banci. Asta inseamna ca aveti o toleranta mica la riscurile financiare?

Sa zicem medie….

Dupa ce-ati intrat in politica, ati venit la conducerea unui minister economic foarte important. Cunoasteti bine ambele medii. Puteti sa-mi spuneti cat de mult influenteaza inca politicul economia?

Politicul incearca sa subjuge inca economia, incearca sa influenteze cat mai mult evolutia economiei. Vreau sa va spun insa un singur lucru: in Ministerul Economiei si Comertului eu nu fac politica, fac doar economie. E un lucru pe care l-am mai spus si unora, stiu ei cine, si altora. Sunt anumiti oameni care ne trec pragul, vin la MEC pentru a rezolva diverse proiecte personale.

Si va spun cu mana pe inima ca nu sustinem pe nimeni: cele care sunt legale le directionam catre companii si pana la urma e la latitudinea conducerii acelor companii daca, in termeni comerciali, proiectele respective se deruleaza sau nu. Cele care sunt la limita legii sau in afara legii le rejectam de la bun inceput.