Belgianul Tom Boonen e invingatorul de duminica al unei etape plate, ce s-a decis, logic, la ultimele zvicniri de roata.
Ce-ti trece prin cap atunci cind esti la start, in orice cursa, dar mai ales in Turul Frantei, si in fata ta se intinde o panglica rece de asfalt lunga de mai bine de 180 de kilometri? Sa iei aminte la lanurile pe linga care treci? Sa numeri vacutele iesite la pascut? Sa glumesti cu vecinul de bicicleta?
Sa bagi in tine prajiturele si batoane de cereale? Ieri, Thomas Voeckler, David Canada, Laszlo Bodrogi si Sylvain Calzati s-au gindit sa sparga monotonia. Au pornit in urmarirea unui grup de 14 rutieri ce incercasera o evadare timpurie si au preluat ei sefia cursei.
Au avut chiar peste 4 minute in fata la un moment dat, dar, o data cu apropierea sosirii, diferenta a scazut. Plutonul le-a inghitit avantajul si totul urma sa se decida la sprint. Ca pe orice etapa plata.
Cu putine sute de metri inainte de finis, echipierii de la Liquigas conduc grosul, dar toti pretendentii la victorie sint acolo. McEwen ataca, insa Tom Boonen e mai puternic. Impinge tare coarnele bicicletei si trece linia cu bratele ridicate. Si a fost abia primul sprint al Marii Bucle. Azi urmeaza altul.
Etapa a 3-a
212,5 kilometri intre La Chataigneraie si Tours
Azi se pleaca din La Chataigneraie, o localitate cu 16.000 de suflete rezultata in urma reunirii a 19 catune. Agricultura e principala ocupatie, alaturi de mici activitati industriale si comerciale.
Dupa 212,5 kilometri si 3 catarari de categoria a 4-a se va ajunge la Tours, urbe cu o mostenire istorica impresionanta, cuplata cu o intensa viata artistica si sportiva.
