Parchetul General a instrumentat, in mare secret, un dosar ce avea pe prima pagina numele Dan Voiculescu. Cum scopul unei anchete discrete este, de cele mai multe ori, de a-i proteja pe infractori, nici speta in cauza n-a facut exceptie.

Pe 10 iunie, procurorii Directiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au aplicat stampila NUP (Neinceperea Urmaririi Penale) pe dosarul celui care l-a facut pe Basescu sa declare, la formarea coalitiei, ca avem de-a face cu o guvernare imorala. Curat imorala, dar si penala.

Pentru ca Justitia, Ministerul de Interne, Ministerul Agriculturii si alte cateva institutii aflate astazi sub comanda noilor guvernanti devin partase la o serie de infractiuni care au facut ca aproximativ 40 de milioane de euro sa treaca din contul statului in conturile lui Voiculescu. Era sa spunem Ceausescu.

Este vorba despre privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare care, pentru o suma mai mult decat derizorie, a intrat in proprietatea celui caruia i se umfla basmaua de la gat cand se vorbeste despre Dosarul „ICE Dunarea“. Vorba lui Ohanesian, prietenii stiu de ce.

„Romanii au ocazia sa dea un semnal extraordinar de puternic ca doresc o societate fara coruptie si, mai ales, fara corupti. Vrem ca averile frauduloase, facute prin furt, sa se intoarca de unde au fost furate“. Aceasta declaratie ii apartine lui Dan Voiculescu si este pusa la loc de cinste pe site-ul Partidului Conservator.

Care partid si-a schimbat in mai multe randuri doctrina, numele, dar niciodata liderul. Care lider are, insa, dintotdeauna, o problema: este pus mereu sa-si justifice averea fabuloasa.

Dan Voiculescu este, astazi, principalul initiator al unui proiect de lege pentru controlul provenientei averilor care nu pot fi justificate din veniturile legale. Un fel de lege a ilicitului pe care liderul PC o cunostea foarte bine din perioada in care facea bani pentru PCR. De aici si cuvintele entuziaste pe care le-am prezentat mai sus.

Pe scurt povestea ar suna asa: o licitatie aranjata, dar aranjata, prost pentru ca s-a realizat fara indeplinirea criteriilor minime legale, prin care Voiculescu obtine cu numai 100.000 de euro un teren de aproximativ 36.000 de metri patrati intr-o zona rezidentiala din Capitala, plus cladiri cu o suprafata construita totala de aproximativ 10.

000 de metri patrati, a caror valoare de piata se apropie de 40 de milioane de euro. Cum sa nu faci afaceri?!

Modul in care Voiculescu a pus mana pe Insitutul de Cercetari Alimentare (ICA) pare copiat la indigo cu cel prin care a ajuns Hayssam in posesia IPRS Baneasa. Ca si in cazul afaceristului sirian, Voiculescu a fost atras de suprafata mare de teren care se afla in posesia ICA. Oricum, se pare ca amandoi au o predilectie pentru zona Baneasa.

Culmea, ultima locuinta pe care avut-o Omar Hayssam inainte de a ajunge in inchisoare este o vila situata pe Strada Garlei, aceeasi strada pe care se afla si ICA. Asemanarile si coincidentele se opresc, insa, aici, pentru ca sirianul sta, deocamdata, la racoare, in timp ce Voiculescu umbla in libertate, ba e chiar la guvernare.

Epopeea ICA a inceput in 2002, cand Guvernul Adrian Nastase a emis o hotarare (H.G. 451/2002) prin care Institutul de Chimie Alimentara Bucuresti era transformat in societate comerciala, avand ca unic actionar statul roman, prin Agentia Domeniilor Statului (ADS).

La numai un an dupa emiterea hotararii, Consiliul de Administratie al ADS a aprobat o nota pentru scoaterea la vanzare a pachetului de actiuni detinut la ICA, prin metoda licitatie cu strigare. Pe 6 august 2003, ADS publica, intr-un ziar obscur, „Independent“, anuntul publicitar pentru vanzarea ICA.

Caietul de sarcini este cumparat de trei investitori interesati. La licitatie se prezinta, insa, doar doi: GRIVCO S.A. si Gheorghe Mencincopschi, in calitate de persoana fizica. Cine este GRIVCO, stie toata lumea - Dan Voiculescu. Nici numele Mencinicopschi nu este unul necunoscut , fiind vorba chiar despre directorul Institutului de Cercetari Alimentare.

Licitatia a fost ilegala din start pentru ca societatea care urma sa fie scoasa la licitatie nu figura pe lista pe care Ministerul Agriculturii avea obligatia de a o publica in Monitorul Oficial. Scopul pentru care ICA nu a figurat pe aceasta lista este banal si anume sa nu care cumva sa ajunga pe mainile unor investitori interesati care ar putea sa strice jocurile.

Cert este ca dosarele pentru participare la licitatie au fost depuse fara ca anuntul de privatizare sa fie facut, asa cum prevede legea in Monitorul Oficial. Planurile au fost insa amenintate de publicarea in presa a unui articol care atragea atentia asupra ilegalitatii procesului de privatizare a ICA.

Articolul a pus pe jar conducerea Ministerului, care a trimis Corpul de Control la ADS sa verifice legalitatea organizarii licitatiei. Rezultatul anchetei a fost clar: s-a constat incalcarea legii si s-a propus suspendarea procedurii de privatizare. Astfel, la 5 septembrie 2003 comisia de licitatie se reuneste si decide amanarea deschiderii plicurilor pana la stabilirea unor solutii.

Daca s-ar fi dat curs propunerii facute de Corpul de Control, privatizarea ar fi trebuit reluata de la zero. Ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu, a gasit insa o solutie pentru a nu periclita sansele partenerului sau de guvernare Dan Voiculescu de a-si trece in cont cateva zeci de milioane de euro.

Astfel, in loc sa se reia toata procedura de privatizare, Ministerul Agriculturii a stabilit sa publice retroactiv in Monitorul Oficial anuntul privind ICA, fara sa dea posibilitatea altor persoane sau societati interesate sa participe la licitatie.

Dupa publicarea in Monitorul Oficial, pe 14 noiembrie 2003 se organizeaza sedinta de licitatie, iar S.C. GRIVCO S.A. este declarata castigatoare pentru modica suma de 3,8 miliarde de lei, aproximativ 100.000 de euro. Ce a cumparat Voiculescu cu 100.000 de euro? In primul rand un teren de 36.677 metri patrati situat intr-o zona rezidentiala in cartierul Baneasa, pe strada Garlei numarul 1.

Tot acolo, Voiculescu a devenit proprietar peste 13 cladiri a caror suprafata desfasurata ajunge la peste 10.000 de metri patrati. Plus alte doua proprietati situate in Busteni si pe strada Ion Minulescu din Capitala. Fara sa mai punem la socoteala aparatura fabuloasa care se afla in proprietatea Institutului de Cercetare.

O estimare fugara a acestor proprietati se ridica la fabuloasa suma de 40 de milioane de euro. Doar terenul in zona Baneasa este estimat la aproximativ 20 de milioane de euro, fiind intr-o zona unde pretul mediu pe metrul patrat sare de 500 de euro.

Prin contractul de vanzare-cumparare de actiuni, incheiat cu ADS la data de 24 noiembrie 2004, se prevedea ca GRIVCO va trebui sa realizeze investitii de 100.000 de euro in ICA si sa preia datorii de aproximativ 24 de miliarde. Datoriile reprezentau, oricum, o nimica toata pe langa averea pe care a castigat-o Voiculescu.

Insa, modul in care au fost „achitate“ aceste datorii va constitui subiectul unui alte anchete.

Mecinicopschi, care a ramas director ICA si dupa privatizare, era de ceva timp in relatii de afaceri cu Dan Voiculescu. Nu el direct, ci institutia pe care o conduce. In fapt, Voiculescu reusise sa puna mana pe teren cu mult timp inainte de privatizare. Institutul de Cercetari Alimentare s-a asociat cu o serie de firme controlate de Voiculescu in firma BIOPROD S.A.

, punand la bataie intreaga suprafata de teren pentru numai 40% din actiuni. Structura actionariatului BIOPROD graieste de la sine: Compania Crescent Commercial & Maritime (Cyprus) Ltd. - 18,56%, S.C. Grupul Industrial Voiculescu si Compania (GRIVCO) S.A. - 34,25%, S.C. Sangold (OMI) Distributie S.A. - 6,53%, Fundatia Umanista Dan Voiculescu - 0,66% si Institutul de Cercetari Alimentare - 40%.

Intr-o prima etapa, Voiculescu a reusit sa puna mana pe o suprafata de 6.917 mp pe care a construit sediul GRIVCO. Ulterior, aceste constructii au fost vandute de catre BIOPROD catre GRIVCO, Voiculescu obtinand un drept de superficie asupra terenului.

Una peste alta, participarea lui Mencinicopschi la licitatie a fost una formala. Acolo a inceput si s-a si terminat cariera acestuia in calitate de om de afaceri. De ce a fost ales acesta si nu o alta firma apropiata lui Dan Voiculescu? Simplu: legislatia prevede ca participantii la licitatie sa fi avut experienta in domeniul cercetarii alimentare.

Gheorghe Mencinicopschi este o somitate in materie, de aici si varianta participarii la licitatie in calitate de persoana fizica.

Si daca lucrurile au fost atat de bine aranjate, ce mai conta faptul ca GRIVCO nu avea trecut in obiectul de activitate codul CAEN solicitat expres de institutia care a organizat licitatia? ADS s-a facut ca nu vede, iar Voiculescu se simte astazi indreptatit sa propuna o noua lege a ilicitului.

Incheiem cu aceeasi declaratie ipocrita a lui Voiculescu, care poate fi considerata concluzia a anchetei de mai sus: „Romanii au ocazia sa dea un semnal extraordinar de puternic ca doresc o societate fara coruptie si, mai ales, fara corupti. Vrem ca averile frauduloase, facute prin furt, sa se intoarca de unde au fost furate“. Acolo ar trebui sa se intoarca si Institutul de Cercetari Alimentare.

Procurorii asteapta un semn pentru a redeschide dosarul

Inchiderea dosarului privind privatizarea Institutului de Cercetari Alimentare s-a facut si cu sprijinul noilor guvernanti. Parchetul General si Directia de Investigare a Fraudelor, care s-au ocupat de acest dosar, s-au vazut puse in imposibilitate de a declansa urmarirea penala din cauza ca nici o institutie a statului nu s-a constituit parte civila.

Agentia Domeniilor Statului a refuzat sa faca acest lucru, considerand ca nu a fost prejudiciata in nici un fel de pe urma privatizarii. Si este firesc sa se intample asa cata vreme in Agentie activeaza, in continuare, toti cei care se fac responsabili de „ingineria“ ICA.

Actualul director al ADS, Barna Tanczos, ne-a explicat ca dosarul ICA este doar una dintre marile probleme pe care le-a lasat in urma PSD. Tanczos a facut eforturi considerabile pentru a putea sa-l schimbe din fruntea Directiei Juridice a ADS pe Catalin Sandu, cel care a supervizat procesul de negociere si care, ulterior, a refuzat in numele ADS sa se constituie parte civila.

Desi Barna Tanzcos a refuzat sa confirme ca exista o legatura intre Dan Voiculescu si fostul sef al Directiei Juridice, surse din cadrul Agentiei ne-au declarat ca acesta si-a facut un titlu de glorie din faptul ca „este omul lui Voiculescu“, pe care nu pregeta sa-l afirme de fiecare data cand ii era amenintata functia.

Din pacate, schimbarea lui Sandu a survenit dupa ce procurorii pusesera deja solutia de neincepere a urmaririi penale. Surse din conducerea Parchetului ne-au declarat, insa, ca exista mari sanse ca dosarul sa fie redeschis, o data cu aparitia unor noi probe.

Sesizat in legatura cu aceasta situatie, ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, a declarat ca nu stia despre faptul ca ADS nu s-a constituit parte civila in proces si a promis ca va trimite Corpul de Control al Ministerului pentru a efectua o noua ancheta.