Declaratiile oficialilor romani intorsi de la summit-ul european sunt optimiste, dar la Bruxelles se vorbeste tot mai mult despre o aderare intarziata, eventual si cu doi ani.

"Nu exista nici un semnal negativ legat de Romania" sau "Exista certitudinea clara, explicita, ca Romania va adera de la 1 ianuarie 2007". Acesta a fost tonul declaratiilor oficialilor romani in timpul si la finalul Consiliului European.

Un ton optimist, sustinut si de mentionarea Romaniei in concluziile documentului final al reuniunii, precum si de declaratiile incurajatoare ale comisarului european pentru Extindere, Olli Rehn, cu putine zile inainte de summit-ul din capitala Belgiei.

SIFONATI. Reuniunea de la Bruxelles n-a avut drept cap de afis Romania, dar nu se poate spune ca tara a iesit complet nesifonata dupa disputele crancene intre cei 25 de membri.

In urma dezbaterilor aprige pe tema bugetului comunitar in perioada 2007- 2013, finantarile europene in agricultura sau dezvoltare regionala sunt puse sub semnul intrebarii, in conditiile in care 1 ianuarie 2007 este data tinta a aderarii. Nu este vorba atat ca Romania nu va primi fonduri, doar ca, cel putin deocamdata, nu este clar de unde vor proveni acesti bani.

Cat despre Constitutia europeana, punerea ei "la pastrare", tradusa diplomatic prin sintagma "e nevoie de o perioada de reflectie", este un semnal clar ca liderii europeni au de gand sa plece urechea la temerile cetatenilor privind continuarea extinderii.

Desi impactul asupra statelor in curs de aderare nu este direct, este clar ca Romania si Bulgaria trebuie sa aiba o prestatie fara cusur in indeplinirea cerintelor europene, pentru ca monitorizarea va fi la sange.

NUANTE. Surse europene au declarat pentru jurnalistii romani aflati la Bruxelles ca aceasta criza in care se zbate acum Uniunea nu are cum sa fie de bun augur pentru Romania si Bulgaria. Intr-o perioada in care nu se stie ce urmeaza sa se intample de azi pe maine, situatia celor doua tari se anunta incerta, in ciuda existentei unui tratat de aderare bun, semnat la 25 aprilie.

"Daca se va vrea amanarea, se vor gasi posibilitati in acest sens. Prima este raportul de monitorizare, care va arata in functie de ce se va dori sa se vada – jumatatea plina a paharului sau cea goala. In cazul Romaniei, totul depinde de ce vrei sa vezi. Daca vrei sa spui ca s-au facut progrese si ca termenul 2007 este posibil, ai argumentele necesare.

Daca vrei sa spui ca aderarea trebuie amanata si ca Romania nu este pregatita, ai argumentele necesare", a spus oficialul european. El a precizat ca cea mai buna tinta pentru cei care vor incerca sa speculeze slabiciunile Romaniei pentru a provoca activarea clauzei de amanare este sectorul ajutoarelor de stat.

PESTE DOI ANI. Activarea clauzei ar insemna ca Romania va deveni membru cu drepturi depline la 1 ianuarie 2008, in loc de 2007. Exista insa si posibilitatea amanarii cu mai mult de un an, iar aceasta ipoteza este discutata tot mai intens la Bruxelles.

Se vehiculeaza scenariul 2009, cand Romania ar adera, eventual, cot la cot cu Croatia, desi o astfel de posibilitate nu este prevazuta in Tratatul de aderare, asemeni clauzelor de siguranta.

Cea mai la indemana varianta este respingerea Tratatului de aderare. Este suficient ca un Parlament national sa nu ratifice documentul si termenul 2007 este spulberat, pentru ca extinderea are nevoie de acordul unanim al statelor membre.

Procedurile care s-ar declansa in aceasta situatie ar avea darul sa ii linisteasca pe cei care cred ca o amanare substantiala este necesara. Este nevoie ca la cel mai apropiat summit european sa fie luate in discutie motivele pentru care respectivul stat membru a spus "nu" tratatului.

Se analizeaza apoi cat de posibil este ca acesta sa se razgandeasca sau, mai rau, ca si alte tari sa ii urmeze exemplul. Situatia este cu atat mai incurcata cu cat ar insemna ca si Bulgaria ar suferi consecintele, fiind vorba despre un tratat comun.

In plus, singura tara care a fost refuzata in prima instanta a fost Marea Britanie, in anii ’60, cand structura comunitatii europene era complet diferita, iar la putere in Franta era generalul Charles de Gaulle, care si-a exercitat dreptul de veto.