Are Caragiale o schita geniala. Trei cersetori se intilnesc si se vaita ca vine o devalorizare. La inceput, pricepi cam greu ce-i enerveaza, dar pina la urma e de tot haiul: noile monede, cu valoare mai mica, ii vor face pe oameni mai darnici, dar cersetorii vor primi mai putin.
Una e sa primesti un pol, cind polul e cea mai mica moneda, si alta e sa te trezesti ca se inventeaza monede si mai mici. Tocmai din cauza asta, la coltul strazii, leul greu ar trebui sa aduca bucurie. Cei care cer vor cere cu siguranta sa le dati 1 leu. Efectul psihologic al unui singur leu ar trebui sa-i ameteasca pe cei care vor uita ca dau 10.000 de lei vechi.
Cum asteapta cersetorii Romåniei reforma? Am mers pe la citiva si am intrebat.
Regizorul batrin si bolnav de la Universitate
„Sincer sa fiu, cred ca o sa fie mai prost, cu batrinii, cu noile monede, ca o sa le incurce. Eu primesc mai mult monede, de o mie, de 5 mii, de 500. Si mai putin bancnote de 10.000. Uite cite monede am. (Are o geanta si intr-unul din buzunare sint kile de monezi.) Banuiesc ca acum s-ar putea sa nu mai dea. Pina se obisnuiesc. Sincer sa fiu, nu ma bucura, ca o sa fie un fel de anarhie.
Pentru noi, astia maruntii, nu e bine deloc. Poate pentru cei cu mari sume de bani, pentru marii afaceristi.“
Tanti Lenuta,
din fata Bisericii Enei
Cind am trecut pe linga ea, citea Romånia Mare. Cind o intreb de ce citea Romånia Mare, nu recunoaste. Cind o intreb daca cerseste, nu recunoaste. Cum sa te intelegi cu ea?
„Eu sint tare obosita. Eu nu cersesc. Eu am venit aici sa stau putin, sa ma odihnesc. Daca imi da cineva, bine, daca nu, nu. Eu am lucrat de la 19 ani, din ’49. Am fost tesatoare. Am avut sub grija zeci de masini. Era sa imi rup si mina, Dumnezeu m-a salvat si ma are in paza, si tot timpul, chiar si acuma, are grija de mine.
Nu ma pricep la nimic. Nu pot sa spun. Am lucrat la «7 Noiembrie» si la «Select». Lucram pentru toata Europa.“
Alta batrinica,
batrinica perfecta
Alba la par, profil superb de bunicuta, tot pe la Enei. Ai zice ca e nevinovata, dar… „Esti ziarist? Pai, si eu am lucrat la Casa Presei. Faceam Oficiile. (?) Trimiteam ziare la Oficii. Bine, ca mai cistigam si eu. Trimiteam un pachet pe tobogan, il lua ala si pleca sa il vinda. Cistiga el ceva, da’ cistigam si eu. Cistigam ceva pe vremea aia.
Faceam o smecherie, da’… Ee, baiatule, daca stiam ca ajung aici… O sa ma descurc greu, ca ne inseala astia de la alimentara. Nu trebuia sa se faca asta. Bine ca ne mai da voie sa cersim, ca ala (Ceausescu, n.r.) nu ne dadea voie. Ce sa zic de leul greu… cine are da, minca-te-ar mama. O mie, doua, 5 mii.“
Prica Florin, din Ploiesti, la 16 ani si trup de om de 19-20 de ani, cerseste de patru ani in Capitala. Dar il duce capul: „Lumea iti da maruntis. |ti da din astia de 500 multi, de o mie.
Mie imi pare bine ca e leul greu, ca dispare maruntisul. M-a disperat cu maruntii. Cel mai mult imi da femeile. Mai bine imi da oamenii saraci. Oamenii bogati zice: „Pleaca de aici! Pleaca de aici, n-am bani!“.
Cel mai mult fac pe zi 150.000 de lei. N-am trecut de 150 de mii. Ieri am facut 70 de mii. Asa fac. Optzeci, o suta, o suta douazeci. Nu pot mai mult. Cistiga bine aia care nu are o mina, un picior.“
