Londonezii nu pot fi decit uimiti. Cum Dumnezeu s-au ales cu Olimpiada? Londra nu e un oras al sporturilor. Cine cauta o piscina are nevoie de o harta buna. Copiii care vor sa bata mingea pleaca in bejenie, spre parcuri indepartate.
Atletismul e intemnitat pe Crystal Palace, o constructie mai veche si mai mica decit stadionul Dinamo. Singurele sali de sport au tejghea, servesc bautura si se numesc pub-uri. Transporturile sint un cuvint pompos care muta incet citeva milioane de oameni pe zi, spre a-i distruge nervos.
Un pasager sau o ploaie in plus si reteaua de cai ferate sau metrou cade. Totul ramine de construit, dar englezii se pricep de minune sa ingroape bani, nu sa ridice edificii. Domul Mileniului, un hangar care a costat 1 miliard de dolari, a fost abandonat.
Stadionul Wembley a fost arat si e, in prezent, insamintat, saptaminal, cu sute de mii de dolari.
Londra nu e pregatita pentru urmatoarea ninsoare, darmite pentru o Olimpiada. La mijloc e o confuzie. Olimpiada a fost acordata Primului Ministru Blair si echipei sale de trafic de imagini, nu Londrei. Londonezii au primit doar dreptul de a plati o investitie de cel putin 7 miliarde de dolari. CIO nu mai judeca de mult pe baza de sport.
Episcopii de lux al Comitetului Olimpic au ales intre Chirac si Blair, nu intre Paris si Londra. Parisul era de trei ori mai ieftin si de 33 de ori mai pregatit, dar Blair are geniul campaniilor de imagine, iar Chirac cucuiele pe care acestea le lasa in capul arogantilor. De aici referendumul din Franta si Olimpiada din Anglia.
Fostul spirit olimpic e de inchiriat. Au prioritate politicienii si nevolile lor de imagine.
