Fara indoiala ca subiectele care tin de interpretarea legii sint complicate. Probabil din cauza asta sint destul de rar abordate in comentarii de presa.
Din pacate, scutita de astfel de dezbatere si analiza, interpretarea legii a trecut din zona specializata intr-o zona mistica, unde o argumentatie temeinica, coerenta si logica nu este neaparat necesara; iar rolul de interpretare a legii revine exclusiv unui numar restrins de voci de autoritate.
De exemplu, in sesizarea ICCJ privind neconstitutionalitatea legilor de reforma a justitiei, se scrie ca, prin modificarea virstei obligatorii de pensionare a judecatorilor, se incalca principiul constitutional al independentei si inamovibilitatii. Nu este deloc clar cum si de cine devin dependenti judecatorii daca au stabilita, prin lege, o anume virsta la care trebuie sa se pensioneze.
Sesizarea nu contine nici un fel de argumentatie la acest punct. Ni se cere sa acceptam ca asa stau lucrurile, sa facem, cu alte cuvinte, un act de credinta. In ce priveste inamovibilitatea, Constitutia spune ca judecatorii sint inamovibili in conditiile legii. Acest ultim pasaj pare sa fi fost uitat.
Sau poate ca interpretarea lui a fost completata dupa cum urmeaza: judecatorii sint inamovibili in conditiile legii, cu conditia ca legea sa nu impuna nici o conditie.
Fie si asa, dar in acest caz trebuie sa constat ca, de vreme ce legea fundamentala nu contine nici o prevedere privind virsta de pensionare, iar stabilirea pe cale legala a unei astfel de virste este considerata neconstitutionala, inamovibilitatea judecatorilor este echivalenta cu mentinerea lor in functie pina la moarte.
Sau poate si dupa aceea, caci sesizarea Inaltului Templu de Casatie si Justitie nu lamureste acest aspect.
De asemenea, dl Nicolae Popa, presedintele ICCJ, mai sesizeaza faptul ca interdictia impusa judecatorilor de a mai functiona ca magistrati dupa pensionare este o incalcare a principiului nediscriminarii, de vreme ce nici o alta functie publica si privata nu are un astfel de regim. Aceasta concluzie pleaca de la o interpretare gresita a art. 16 alin.
1; principiul enuntat acolo apara de discriminari arbitrare pe cetatenii care sint subiectii unei aceleiasi legi, ceea ce e normal. Nu interzice insa ca in legi distincte, cu privire la categorii diferite de cetateni, sa apara diferentieri. Ar fi aberant sa o faca.
De exemplu, o lege care va acorda anumite privilegii femeilor insarcinate il va discrimina invariabil pe dl Popa, cu exceptia cazului in care, printr-un miracol de proportii biblice, Domnia Sa va intra in respectiva categorie.
Similar, daca presedintele ICCJ se plinge ca, spre deosebire de un profesor de liceu, un judecator nu mai are voie sa-si pastreze postul dupa virsta de pensionare, orice profesor de liceu se va putea plinge ca, spre deosebire de un judecator, sanctionarea sa disciplinara nu este decisa exclusiv de CSM.
In realitate, nu se poate vorbi de privilegii sau discriminari aici, ci de doua categorii profesionale care au un regim constitutional si legal diferit. Daca exista discriminare, atunci aceasta este in legea actuala, intre magistratii care sint mentinuti in functii si cei care sint pensionati.
Mai mult, propunerea de mentinere a unui magistrat in post este decisa de seful de instanta si validata de CSM; in acest fel, un magistrat care va dori sa ramina in post va depinde de acestia. Iar o astfel de dependenta este explicit interzisa de legea fundamentala.
Mi-e teama insa ca, interpretind, din postura de „neinitiat“, Constitutia si opunind opiniei sacerdotilor in roba un argument rational, am comis o blasfemie de neiertat.
Dar poate ca acest fenomen se vede cel mai clar in ultimul punct al documentului semnat de prof. univ. dr. Nicolae Popa. Acesta se refera la prevederea din lege care cere CSM sa prezinte, anual, Parlamentului un raport de activitate. Atit, nimic mai mult.
Ei bine, sesizarea pretinde ca in acest fel „se instituie ideea de subordonare a autoritatii judecatoresti si de control parlamentar asupra acesteia“. Mai mult, dl Popa profeteste, ca finalitate a acestei prevederi, o invalidare, ulterioara, de catre Parlament, a CSM.
Acum, eu cred ca scopul unei astfel de sesizari este sa conteste constitutionalitatea prevederilor legii, nu a ideilor si scenariilor pe care cineva ar putea sa le faca pornind de la textul ei. Si mai cred ca paranoia, fie ea si din partea presedintelui ICCJ, nu poate sa serveasca drept argument intr-o dezbatere pe lege.
Dl Popa se comporta ca si cum ar fi sesizat, in spatele textului legii, un plan diabolic, pe care doreste sa-l smulga de la radacina, sa-l exorcizeze.
