Dieter Nisipeanu isi aminteste: „Colegii de scoala ma faceau hitlerist si ma bateau”

Cand trebuie sa scrii despre un sahist ca Dieter Nisipeanu, nu stii cu ce sa incepi. Dincolo de performantele sale se ascunde o viata tumultuoasa pe „tabla destinului”. Cele 64 de patratele care l-au cufundat intr-o lume ciudata si inchisa inca de la varsta de 6 ani l-au plimbat de la agonie la extaz, provocandu-i atat traume profunde, cat si clipe de satisfactie maxima.

In loc de prieteni, a preferat piesele. Pentru el, scoala a devenit un loc rau, cu dascali marginiti la clasicele principii ale dictarii si copierii. Ca si Lujin din romanul „Apararea Lujin”, Dieter s-a lepadat de sabloanele din invatamant si s-a retras in universul propriu al inadaptatilor singuratici.

„Patria conflictuala” a sahului i-a deschis drumul spre glorie, conducandu-l incet, dar sigur, spre inalta performanta.

A visat sa ajunga doctor si fotbalist

De unde a pornit totul? De la tatal sau, Liviu, care jucase sah prin parcuri in anii ‘80: „A vazut ca eram foarte linistit si s-a gandit ca sahul ar fi o solutie pentru mine. Dupa ce l-am depasit la toate capitolele, m-a inscris la un club sportiv din Brasov. Intr-un an l-am batut mar pe tata. Eu avusesem 7 ani, iar el vreo 35 de ani”, si-a inceput povestea Dieter.

Inainte de a se apuca de sah, Nisipeanu a vrut sa se faca doctor. Apoi a visat sa ajunga mare fotbalist: „Initial nu am agreat ideea de a juca sah si de a nu mai bate mingea pe maidan. A intervenit insa abilitatea antrenorului meu de atunci, Corvin Radovici. Mi-a insuflat atata pasiune pentru aceasta disciplina, incat ajunsesem sa plang daca nu mergeam la antrenamente.

Cand jucam fotbal in fata blocului, imi placea postura de atacant, nicidecum cea de portar. Intre buturi stateau intotdeauna cei mai grasi”.

Infofoliti in paturi

Campionul european de la Varsovia provine dintr-o familie de sasi. Are doi frati mai mici, Horst (27 de ani) si Uwe (24 de ani), cu care a impartit si dureri, si bucurii. „Tin minte cum stateam impreuna cu ei si cu parintii infofoliti in paturi si paltoane. N-o sa uit niciodata frigul de pe vremea lui Ceausescu. Locuiam intr-un apartament cu patru camere.

Nu stiam mare lucru despre dictatura comunista, dar conditiile de trai erau vitrege. Fiind copil, asteptam sa se incheie scoala. Tineam sa fac mult sport. Am jucat si handbal. In acea perioada, mai auzeam bancuri cu Ceausescu, trageam cu urechea. Era sa-mi pun parintii in pericol”, ne-a marturisit brasoveanul cu zambetul pe buze.

Primul pas spre abandonul scolar al lui Dieter s-a produs chiar in clasa a doua: „Am trait o mare dezamagire. La incheierea anului, profesoara de limba romana m-a tras de-o parte si mi-a spus: „Cu parere de rau, trebuie sa-ti dau nota 7, chiar daca meriti nota 10. Au venit altii care au avut relatii si n-am putut face nimic”. Din acel moment, s-a rupt ceva in mine. Nu mai intelegeam lumea.

Mi-a pierit interesul pentru scoala. De-acolo au pornit toate traumele mele. Tot acest episod m-a indreptat si mai mult spre sah. Pe tabla puteau sa aiba toate „pilele” lumii, ca n-ar fi putut sa ma bata”. Fiind retrogradat de pe locul intai, el a ratat pana si podiumul de premiere. Dintr-un elev stralucit, Dieter a fost trecut la capitolul „si altii”, terminand anul scolar cu mentiune.

Rugby pe gheata

In clasele primare, Dieter era pasionat de matematica. Aceasta disciplina, cu schemele si combinatiile ei multiple, l-a ajutat sa patrunda in tainele sahului intr-o masura mult mai mare. Cand iesea de la scoala, avea ca litera de lege sa nu se desparta de gasca: „Eram la sectia germana. In acele timpuri, bandele se incaierau pe motive rasiste, fara sa inteleaga mare lucru.

Eram niste copii prosti. Daca ma desparteam de gasca, luam bataie non-stop de la altii. Ma faceau hitlerist si o incasam. Cand era vorba de batai, se facea referire la cel de-al doilea razboi mondial”.

In vacantele de iarna, Nisipeanu sarea gardul scolii pentru a juca rugby pe gheata: „Luam o minge de fotbal si o aruncam de la unii la altii. Era greu de jucat fotbal, fiindca alunecam si nu puteam pasa cum trebuie. Sa joci rugby insa era haios. Alunecai cinci sau zece metri, te duceai pe burta si te umpleai de vanatai. Aveam pantalonii peticiti”.

Serile si le petrecea in compania volumelor lui Goethe: „Poeziile lui imi plac si acum la nebunie, datorita fostului meu profesor de limba germana. Era prieten cu tatal meu. Cu toate astea, in loc sa fie o „pila”, ma dadea cu capul de masa”.

„Sistem putred”

Dieter s-a lasat de scoala la sfarsitul primului an de liceu. Intre invatatura si sah a preferat sa mearga pe mana celor 64 de patratele.

„Eram pe locul trei la juniori. Profesorii m-au haituit mult in acea perioada. Cum intram in clasa, ma luau pe sus. Trebuia sa stiu tot. Am inceput sa chiulesc. Mi se facea greata cand stiam ca trebuie sa ajung la scoala. Mai bine m-as fi urcat pe Tampa. N-avea rost sa merg la scoala si sa iau 17 note de trei. Simteam ca n-am timp sa ma antrenez. Asa ca am luat decizia finala.

N-am mai rezistat la regimul infernal al examenelor de recuperare de la final de an. Am dat 10 examene in trei zile. Cand a vazut in ce hal sunt, pana si tata a zis: „Gata cu scoala”. Oricum, la scoala, cu mici exceptii, nu faceam ceva util. Numai dictare si copiere dupa dictare. Acelasi sistem putred de invatare e promovat si in prezent. Sunt si dascali foarte buni, dar sunt victimele sistemului.

Nu inteleg. S-au schimbat atatia ministri, s-au schimbat atatea guverne si nu s-a intamplat nimic. S-a schimbat doar forma, nu continutul. N-o sa intram in Uniunea Europeana nici in 2050, daca se va merge pe acest drum”.

A refuzat sa cante imnul RSR

Revolta sahistului brasovean impotriva sistemului a prins radacini patru ani mai tarziu: „Am refuzat sa cant imnul Republicii Socialiste Romania. Tata a fost chemat la scoala pentru a da socoteala in locul meu. Ca sa indrepte lucrurile, a spus ca nu stiu versurile. Saracul. L-am pus intr-o situatie dificila. In urma acelui incident, luasem consecutiv doua note de trei.

Totul a plecat de la faptul ca ascultasem niste comentarii la Europa Libera. M-am enervat pe situatia creata in tara. Incepusem sa simt starea de frica a intregii natiuni. Fiindca n-am cantat imnul de stat, mi s-a dat doar rolul de stegar. Alti copii erau comandanti de grupe sau de detasamente”.

Dieter a recunoscut cu ironie ca a avut si avantaje pe vremea lui Ceausescu: „Eram antitalent la desen. La un moment dat, tata a facut un desen in locul meu si a lipit doua poze decupate din reviste cu sotii Ceausescu. Profesorii au tacut malc si mi-au dat nota de trecere”. In tot acest interval de timp, pustiul de-atunci a sustinut o activitate sahistica intensa, jucand semifinalele la juniori.

„Unii colegi erau invidiosi pe mine. Credeau ca merg sa ma distrez”.AMBITIE

Fara blaturi

Cand era in clasa a treia, Dieter a fost nevoit sa participe la o defilare in slujba partidului comunist: „Ne-au dus pe un deal. Era o caldura insuportabila. Trebuia sa treaca elicopterul pentru filmari, iar noi fuseseram insarcinati sa fluturam steagurile pentru Ceausescu. Am stat acolo vreo trei ore in pozitie de drepti. Soarele ma batuse in cap atat de tare incat ma luase cu ameteala.

Fusesem foarte nervos”. Tot atunci, campionul a facut cunostinta pentru prima oara cu jocurile de culise din sportul mintii: „Mi s-a propus sa cedez meciul in favoarea altuia. Cred ca erau calificari la Mondiale. Oamenii aceia au spus ca imi vor facilita intrarea la competitiile importante si ca imi vor face si alte favoruri. M-am opus sa fac blat si mi-am batut adversarul de i-au sarit capacele”.

DIETER NISIPEANU

Data si locul nasterii: 1 august 1976, Brasov

Starea civila: casatorit cu Nicoleta

Mancarea preferata: cartofi frantuzesti

Cartea de pe noptiera: „Castelul”, de Franz Kafka

Filmul favorit: „Parfum de femeie”

Gen muzical: pop-rock (anii ‘60-’80)

Trupa de top: Beatles

Pasiuni: fotbal, tenis de camp

Debut: 7 ani, la CSS Brasov

Cariera: 1993 - campion national de seniori;

1995 - campion national de juniori; 1996 - campion national de juniori si vicecampion european de juniori la Siofok (Ungaria); 1999 - semifinalist la Mondialele de la Las Vegas (SUA); 2002 - campion national de seniori; 2005 - campion european la Varsovia (Polonia); are la activ peste 50 de turnee castigate

Nisipeanu despre

Bani: „Am obtinut peste 300.000 de dolari din sah. Din primul castig mi-am luat un video-player. Eram extrem de satisfacut”.

Alte sporturi: „Eram innebunit si dupa tenisul de masa. Jucam ping-pong pe masa de bucatarie, impreuna cu fratii mei. Ei serveau ca la tenis de camp”.

Familie: „Mi-am cunoscut sotia in ianuarie 1999. Nu s-a lasat curtata. Ii tot aduceam flori. Ne-am casatorit pe 25 octombrie 2003. Ea a avut o contributie majora la performanta mea de la Mondialele din Las Vegas. Eram foarte indragostit. Vorbeam cu ea cate o ora la telefon”.

Oferte: „Dupa Mondialele din 1999, mi s-a propus sa joc pentru un club din Germania. Cei de-acolo au vrut sa ma ajute in obtinerea cetateniei germane. Mi s-a parut, cu o minte idealista, ca sunt dator sahului romanesc si am ramas in tara. Am fost prost. Mi-a trecut intre timp. S-au adunat multe. La Olimpiada de la Elista am obtinut locul 10.

In loc sa fim primiti cu felicitari, a iesit in evidenta Alexandru Crisan (n.r. - presedinte al Federatiei Romane de Sah, aflat in prezent la inchisoare). Mi-a cazut greu la inima”.

Profesie: „Cand voi incheia activitatea competitionala, as dori sa conduc Federatia Romana de Sah”.

Reguli: „Cand joc sah, mananc numai peste. Nu iau pastile sau alte vitamine. Sunt periculoase”.

Peripetii: „Cand m-am intors de la un concurs din Israel, vamesii m-au tinut sapte ore la interogatoriu. Au crezut ca fac parte dintr-un grup de muncitori care au pus la cale asasinarea lui Yitzhak Rabin. In Azerbaidjan, s-a tras cu mitraliera pe langa autobuzul care ne-a dus la competitie. Nu stiu cum, dar Europenele s-au organizat mai mereu in zone de conflict”.