Ce strategie mareata isi construise PSD! Principalul partid de opozitie intentiona ca, in urmatorii trei ani, sa bage toata tara in sedinta social-democrata: „responsabilii cu dezbaterea”, un fel de animatori politici institutionalizati, aveau sacra misiune de a intretine „campania perpetua” din Parlament,

pana pe marginea santului. Si chiar incepuse sa o puna in practica, responsabilii-animatori de la varful partidului facand cu randul pe peluza sediului din Kiseleff, printre vitrinele de la Mall sau prin garajul subteran al Casei Poporului.

Refrenul stangii autohtone era programat sa se auda non-stop pe acordurile Internationalei, avandu-i ca solisti pe Mircea Geoana si Adrian Nastase, iar drept invitati speciali pe socialistii europeni.

Atunci insa cand au contestat legile proprietatii si Justitiei la Curtea Constitutionala, pesedistii nu si-au imaginat ca ambitiosul lor proiect va deveni maculatura.

Nici ca, impreuna cu judecatorii constitutionali, vor furniza Puterii pretextul ideal pentru declansarea alegerilor anticipate, iar Aliantei, tema centrala a propriei campanii.

Daca nu ar fi existat un motiv pentru anticipate, el ar fi trebuit, de urgenta, inventat. Saptamana trecuta, despre Alianta PNL-PD se vorbea in termeni de „criza”, „conflict”, „ruptura”, scenariul probabilei evolutii separate a celor doua partide fiind sustinut de vorbele si faptele protagonistilor.

PD, sprijinit de Traian Basescu, isi propusese, dupa trecerea la dreapta populara, sa ajunga un partid mare, capabil sa castige alegerile parlamentare, in timp ce PNL, debusolat si framantat interior, se plangea ca trage de unul singur ponoasele guvernarii.

Miercuri seara, dupa judecata Curtii Constitutionale si decretarea anticipatelor de catre Cotroceni, toate vocile nervoase au amutit. Liberalii si pedistii si-au unit randurile, si-au impartit locurile pe listele parlamentare in mod egal si, de-atunci, vorbesc la unison.

Anticipatele au salvat, asadar, Alianta, plasand-o, in acelasi timp, in avantaj fata de adversarii politici, nevoiti sa se miste, acum, in functie de mutarile pe care le face aceasta. Iar prima mutare este aceea de a transforma in capital de imagine infrangerea suferita la deliberarea constitutionala.

Concluzia care se desprinde dupa dezbaterile de pe toate ecranele este una singura: casta judecatorilor de la inaltele Curti, apropiata PSD, si-a aparat privilegiile cu Constitutia, blocand reforma in Justitie si dinamitand procesul de aderare la UE, deja, dupa unele semnale, compromis.

Aliatii vin si spun: „Ne intoarcem la popor! Cine vrea o Justitie impartiala, curata, sa ne dea votul!”. Or, cine nu doreste acest lucru?! Ramane doar sa demonstreze, concret, ca pot sa faca reforma in Justitie, ca nu fac din ea doar tema centrala de campanie.

Aceasta tema cu priza populara a devenit inaccesibila PSD, dupa motiunea de cenzura si contestatia la Curtea Constitutionala. Partidul cauta alte subiecte cu impact social, dar marturiseste ca, deocamdata, nu are nici o strategie si se plaseaza in asteptare.

Da semne ca nu este pregatit sa duca o campanie electorala din opozitie si fara un lider care sa aspire voturi, precum Ion Iliescu in vremurile sale bune.

Or, recuperarea acestuia, dupa scandalul declansat de dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 si de eliberarea lui Miron Cozma, se pare ca nu-i mai aduce nici un beneficiu.

Partidul traieste timpuri grele, este in pierdere de credibilitate, cazul Hayssam ii atarna deasupra capului, iar fosti baroni pesedisti isi zanganesc catusele pe la Parchet.

Abia acum PSD realizeaza consecintele actiunilor sale, iar faptul ca l-a ajutat pe Traian Basescu sa-si vada visul anticipatelor cu ochii il face si mai nefericit.

Cum udemeristii si conservatorii au si ei o multime de anxietati, singurul partid bucuros ca, anul acesta, vor fi alegeri este PRM. Calare pe jeep si ovationat de amazoanele inarmate cu posete, C.V.Tudor s-a intors in fruntea partidului si abia asteapta sa se arunce in lupta electorala.

El, care se considera invingatorul doborat, „furat ca-n codru”, al alegerilor de pana acum, pare convins ca isi va secera, in fine, adversarii. Fiindca, desi traieste intr-o tara sceptica, C.V.Tudor s-a desprins, de mult, de realitate.