Unul dintre cele doua mari capitole luate in discutie de presedintii celor mai puternice 8 tari industrializate, reuniti saptamana trecuta la Gleneagles - Scotia, se refera la incalzirea climei. Dintre statele participante la Summit-ul G 8, numai SUA nu a ratificat Protocolul de la Kyoto
Chiar daca recunoaste ca ar exista o legatura intre incalzirea climei si activitatea umana, presedintele SUA, George Bush, refuza sa ia in calcul semnarea Protocolului de la Kyoto. “Le voi spune prietenilor mei europeni ca semnarea acestui document ar devasta economia Statelor Unite”, a declarat Bush inaintea Summit-ului de la Gleneagles.
Paradoxal, pentru Romania semnarea Protocolului de la Kyoto poate reprezenta o sursa suplimentara de venituri, in baza cotei de emisii ce ne-a fost alocata, respectiv a vanzarii unei parti din aceasta cota la bursele internationale de profil.
Cutit cu doua taisuri
Protocolul de la Kyoto, semnat in 1997, a intrat in vigoare in luna februarie a acestui an, odata cu semnarea lui de catre Rusia. Acesta vizeaza reducerea globala, pana in 2012, cu 5,2% a emisiilor de gaze cu efect de sera, fata de anul 1990.
La scurt timp dupa intrarea in vigoare a protocolului au aparut si mecanismele flexibile care permit transferul de drept de emisie de la cei cu o poluare mai mica la cei cu o poluare mai mare. In Romania s-a speculat imediat pe seama acestui comert, existand voci care afirmau ca am putea incasa unul sau chiar doua miliarde de euro din vanzarea rezervei de care dispunem.
Daca ar fi sa ne raportam la rezerva de 250 milioane tone de dioxid de carbon de care dispunem, respectiv cate 50 milioane tone pe an, in perioada 2008-2012, si la pretul initial de 5 euro pe tona, mai ca exista un dram de adevar in aceste speculatii. La 250 milioane tone, ar insemna un castig de 1,25 miliarde euro, aproape cat toate transele acordate Romaniei de Fondului Monetar dupa 1990.
Lucrurile nu stau insa chiar asa de simplu. In primul rand, pentru ca dupa luna februarie preturile au crescut vertiginos, in al doilea rand, vanzarea cotei de rezerva ne-ar putea costa mult mai mult peste cativa ani, cand dezvoltarea economica ar genera o emisie mai ridicata de gaze cu efect de sera.
Inainte sa vindem, retehnologizam
Cum a ajuns Romania sa dispuna de aceasta rezerva in conditiile in care la noi investitiile de mediu au fost ultima prioritate? Simplu. In Protocolul de la Kyoto s-a luat ca baza de plecare anul 1989, cand in Romania functionau din plin capacitati de productie cu grad ridicat de emisii de gaze cu efect de sera.
Dupa 15 ani insa, regresul economic a facut ca unele dintre acestea sa fie inchise, altele retehnologizate, astfel ca, de la un nivel de peste 275 milioane tone in 1989, s-a ajuns acum la circa 147 milioane tone. In cele cateva luni care au trecut de la intrarea in vigoare a protocolului, tara noastra nu s-a grabit sa vanda prea mult din rezerva.
Mai curand s-a trecut la schimbarea unor tehnologii poluante prin intermediul asa-ziselor contracte de “implementare in comun”.
Exista in momentul de fata 12 proiecte comune semnate cu sapte tari (Norvegia, Suedia, Danemarca, Franta , Elvetia, Japonia), prin care se urmareste transferul de tehnologie pentru unitati cu grad ridicare de poluare, majoritatea acestor contracte fiind semnate insa inainte de intrarea in vigoare a protocolului.
In Europa s-a creat un mecanism de tranzactionare de drept de emisie, sustinut de Directiva 87/2003, ceea ce a facut deja ca pretul pe tona de dioxid de carbon sa creasca de la 5-6 euro la 18, 23 si chiar 29 euro pe tona. La 29 euro/tona, rezerva Romaniei ar valora in jur de 7,25 miliarde euro.
“Pretul mai mare conduce la o alta baza de negocieri pentru proiectele in comun pe care le facem”, recunoaste Ionut Purica, consilier al ministrului mediului. Acesta a precizat ca Romania va avea in curand un plan national de alocare, care va lua in considerare un numar de intreprinderi mari ce vor intra in proiecte si vor avea alocate cote de emisie.
“O parte din rezerva va fi pastrata dupa 2012, ca sa nu ajungem in situatia de a cumpara de la altii si a fi expusi “, a adaugat Ionut Purica. Pana acum au fost “comercializate” in jur de 7 milioane tone de drept de emisie.
