Familia, prietenii si colegii si-au luat ramas-bun, cu durere si lacrimi, de la cea care a fost mereu aproape de sufletele lor

Cimitirul Bellu. Este trecut de ora 13.00, iar pentru toti cei care au cunoscut-o pe Adriana Istodor este momentul sa-si ia ramas-bun pentru totdeauna de la ea. In fata capelei o asteapta rude, prieteni, colegi de la mai multe publicatii, trimisi ai partidelor politice si ai mai multor institutii de stat.

Reteaua

Oameni care poate nu se cunosc, care se saluta amabil de la distanta, dar care, fara sa-si dea seama, acum in fata sicriului, sunt legati unul de altul printr-o retea indestructibila - trecutul Adrianei.

Intreaga ei viata se reflecta in memoria celor care au venit sa-si prezinte omagiul, ca intr-un mozaic: Adriana s-a nascut pe 15 februarie 1976, in Sibiu. A absolvit Facultatea de Jurnalism din oras. Primul ei loc de munca a fost la Radio Cinemar.

Dupa terminarea facultatii a venit la Bucuresti, unde a lucrat la agentia AR Press si a colaborat la „Dilema”. A lucrat apoi pentru putin timp la „Romania libera” si la „Cotidianul”. Din 2002, Adriana s-a alaturat echipei de la Departamentul Politic al „Evenimentului zilei”.

Ambitioasa, plina de viata si incredere in fortele proprii, Adriana Istodor a devenit in scurt timp unul dintre cei mai buni ziaristi ai tinerei generatii.

Veste

In luna iunie a anului trecut, jurnalista a primit vestea teribila ca este bolnava de leucemie granulocitara cronica. „O sa trec eu si peste asta”, spunea ea optimista. Doua luni mai tarziu, tanara ziarista avea sa faca un legamant cu viata, casatorindu-se cu un coleg de breasla. Vestea bolii ei a reusit sa patrunda repede in toate mediile societatii.

In ajutorul Adrianei au sarit nu numai colegii de breasla, ci si Guvernul Romaniei, personalitati si importante firme romanesti. A fost organizata o campanie de strangere de fonduri care sa permita realizarea unui transplant medular la o clinica din Franta.

Suma necesara operatiei a fost stransa intr-un final, Adriana multumindu-le celor care au ajutat-o si dorind sa infiinteze un fond de ajutorare a tuturor celor care sufereau de aceasta boala. A urmat un tratament intensiv in Romania, aproape un an, tratament care urma s-o pregateasca pentru interventia chirurgicala.

Simtea ca tratamentul nu-si facea efectul si-si dorea foarte mult sa ajunga in Franta, macar pentru analize. Leucocitele (globulele albe din sange) cresteau in fiecare zi cam cu 30.000-40.000, iar corpul ei nu a mai rezistat.

Rugaciune

Adriana Istodor a fost inmormantata, la ora 15.00, in Cimitirul Domnesti, la cativa kilometri in afara Bucurestiului. Sotul ei, Valentin Mateescu, a stat pana in ultimul moment aplecat deasupra sicriului, tinand-o de maini. Nu a apucat sa treaca nici macar un an de cand cei doi se casatorisera.

„Timpul a fost nemilos”, spunea doctorul Dan Tulbure, directorul Institutului Clinic Fundeni. „Este nedrept! De ce tocmai ea?!”, se intrebau, neconsolati, prietenii. Insa cand preotul s-a rugat ultima data pentru Adriana, iar groparii se pregateau deja sa coboare sicriul, nimeni nu a mai putut sa vorbeasca. A fost un moment al emotiei pure, al durerii fara cuvinte.

A fost momentul in care preotul, stanjenit parca de propria-i slabiciune, a scos discret batista si si-a sters lacrimile care-i impaienjenisera ochii. Adriana Istodor a murit. a scos discret batista si si-a sters lacrimile care-i impaienjenisera ochii. Adriana Istodor a murit.

Mesaje de la cititori

„Dumnezeu sa te ia in grija Sa si sa pui o vorba buna pentru noi pacatosii, cu vocea ta calda si sufletul tau curat. Doamne, o simt atat de vie.

Imi era atat de draga cu frumusetea ei launtrica reprezentata atat de fidel prin propria ei faptura. Nu o data ma surprindea sorbind-o din ochi pentru ca imi era extrem de draga si simteam ca viitorul e pe maini bune. Suflete, parca tot nu cred ca ai plecat.” (O colega)

„E greu sa explici moartea. Este planul lui Dumnezeu pe care noi, oamenii, nu il intelegem niciodata. El are nevoie de ingeri, pe care ii alege dintre noi. Adriana va fi pentru totdeauna sus, pentru ca ingerii nu mor niciodata. Sa dormi frumos, inger bun si, din cand in cand, sa mai arunci o privire si catre noi, cei de jos! Dumnezeu sa te odihneasca in pace!” (Vali)

„Am avut ocazia sa o cunosc pe Adriana in timpul studentiei, atunci conduceam o organizatie politica de tineret. Mi s-a parut o persoana deosebita. Pacat ca oamenii buni pleaca prea devreme. Sincere condoleante familiei indoliate, colegilor si prietenilor Adrianei. Dumnezeu sa o odihneasca in pace.” (C. Badescu)

„Ingerii stau intotdeauna alaturi de Dumnezeu. Si, ca orice inger, Adriana isi va veghea familia!” (Gianina)

„Dumnezeu sa o odihneasca in pace. E trist cand o floare piere atunci cand este admirata. Dar poate e mai bine asa decat sa o vezi in chinuri cum se ofileste.” (Bogdan)

„Este mare pacat ca o fata frumoasa si inteligenta ca Adriana a plecat dintre noi la varsta de doar 29 de ani. Adriana era o jurnalista talentata, articolele ei pe domeniul politic erau obiective, impartiale si bine scrise. Disparitia Adrianei este o mare pierdere pentru noi toti. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!” (I.J.)

Condoleantele mele sincere familie si sotului! In ultimul timp, parca a cazut un blestem asupra ziaristilor: dupa Gabi Dobre de la TVR, ucis de aceasta boala cumplita, acum vad in aproape toate cotidienele aceasta veste care pe mine, ca tanar, ma inspaimanteaza. Sper ca voi, colegii de la „Evenimentul zilei” sa nu o uitati. Fie-i tarana usoara si Dumnezeu acum sa-i ofere un loc in Rai fara griji.

(Raul Cenusa)

Ultimul reportaj - „La tepe”, in Piata Universitatii

Orasul e in campanie electorala, iar Adriana Istodor il strabate in cautarea exagerarilor din discursul politicienilor.

Este un reportaj electoral spumos, scris de Adriana Istodor si publicat in „Evenimentul zilei” in data de 6 noiembrie 2004. Reportajul e de actualitate in aceste zile, o data cu pregatirea partidelor politice pentru alegeri anticipate.

„Bucurestiul a intrat in anotimpul afiselor electorale. Lipite, spanzurate, ancorate, mari cat blocul sau mici

de-o palma, afisele arunca ocheade de campanie trecatorilor. La Universitate, un Nastase grizonat langa un Iliescu zambaret, pe Bulevardul Unirii un Becali atarnat de stalp, la Piata Muncii un Ciuhandu ancorat pe sase etaje de bloc, iar pe Basescu, ferit de ochii strazii, nu l-am gasit decat pe afisele din corturile de campanie, cu ardeii aferenti.

Sunt proaspete, cu lipici, fara mustati si neincercanate inca de carioca neagra. Pe stalpii de afisaj stau de-a valma, traind in buna convietuire insa, fete primitoare de voturi - Milut, Nastase, Corina Cretu si... Miss Europa de est. Lumea priveste lung si trece mai departe. Unii se opresc si comenteaza aparitiile.

La Sfantu Gheorghe, Nastase iar. „Am dat 6,5 milioane de lei pentru tinerele mamici”. O tanara mamica priveste afisul, opreste caruciorul cu bebele si intoarce pe toate fetele marinimia primului-ministru: „Daca stateam in banii astia... E vorba de celebra ordonanta anti-mama care stabileste plafonul maximal al indemnizatiei pentru mama.

A defavorizat 15a din mamici care aveau un venit ce depasea cu mult acest plafon”.

La Piata Muncii, candidatul PNTCD la presedintie, Gheorghe Ciuhandu, acoperind sase etaje de bloc, e mana cereasca pentru locatarii din spatele afisului: „E foarte bun... nu intra mustele si tantarii, nu intra praful. E minunat. Au vrut si cei de pe partea cealalta a blocului, dar nu s-a mai adus... Parca era vorba de unul cu... nu stiu cum l-o chema””.