Desi situatia din tara e cam albastra, dom’ presedinte stationeaza, ca Picasso, in perioada roz-bombon, de vreme ce o tara intreaga a putut-o admira pe doamna Cocos, ca pe-o garofita intr-o reuniune de ciocli.
Daca Andrei Plesu nu prea era scos la inaintare pe axa Londra-Washington, in schimb, pe linia de centura a Cotrocenilor, impenetrabila si intangibila Marilyn Monroe a Cancelariei prezidentiale s-a uitat vreme de-o ora ca-n taitei inspre politicienii convocati la vorbitor.
Pina si taica Lazar, proaspat ridicat din mormintul pesedist, a abuzat de priveliste, socotind cam cite kilograme de silicon ar fi trebuit sa investeasca in Corina Cretu, ca sa atinga si dinsa cota de inundatii din decolteu.
Ghinionul doamnei Elena e ca, oricit si-ar dori sa se identifice cu madam Thatcher, barbatii, cam porci de felul lor, vor detecta fierul specific batrinei englezoaice mai degraba in fermoarul deux-pièces-ului decit in caracterul aspru ingropat in gingasia aparenta a primului consilier prezidential.
Conceptia dostoievskiana a presedintelui ca „frumusetea va salva lumea“ abia acum ar putea fi inteleasa pe deplin, cind, datorita unei fericite pete de culoare roz, tabloul politic romanesc s-a inviorat pina intr-acolo incit nici anticipatele nu mai pareau la ordinea zilei, nouazeci la suta din berbantii consultati de
Basescu plecind de la impartasanie cu aerul spirtos al celor ce ieseau odinioara de la Teatrul Carabus, fredonind slagarul lui Tanase:
Si frumoasa, si laptoasa
Si-apai si devreme-acasa?!
Asta nu se poate, ma!
Ori ca una, ori ca ca…
