E uluitor ce se intimpla in aceste zile pe micile ecrane! O fauna galagioasa de comentatori si oameni politici a iesit in lumina reflectoarelor, incercind, din rasputeri, sa stoarca miezul intimplarilor politice, aruncind, in stinga si-n dreapta, pareri, zimbete si nervi, intr-un amestec bizar de atmosfera de carnaval si procesiune funerara.

O doamna ministru, obisnuita sa stea in fata camerelor de luat vederi ca gaina la soare, ne indeamna sa avem incredere in deciziile presedintelui, asigurindu-ne ca va fi bine si ca altfel nu mai era de trait in Romania.

Un clovn, acrit de asteptarea succesului pe care l-a avut cindva, se da de ceasul mortii, incercind sa-i convinga pe cei trei amariti care mai sint dispusi sa caste gura la argumentele lui rasuflate si populiste ca ne asteapta zile amare. Alt cap mare, din ograda analistilor neamului, se screme sa gaseasca o justificare coerenta pentru noua lui ipostaza de Gica-Contra.

Toti au ceva de spus, ceva de aratat, ceva de schimbat. Din televizoare ies vorbe de oameni politici, care se asaza peste vorbe de crainici, care se asaza peste vorbele altor oameni politici, ale caror spuse sint rasucite si despicate de alte vorbe ale unor personaje atotstiutoare botezate generic comentatori politici.

Romania a reintrat in zodia vorbelor multe, in care a mai fost de-a lungul anilor. Sau, dupa cum imi sopteste pisica, din care n-a iesit niciodata. Si cred ca pisica mea are dreptate.

Dupa ani lungi in care serialele cu Adrian Nastase - prezentate zi-lumina pe toate posturile romanesti - ne-au facut sa redescoperim minunea documenta-relor de tip Discovery, ne intoarcem la talk-show-ul autohton si adormim din nou, tirziu in noapte, cu telecomanda sub cap, in loc de perna.

Personaje publice, aproape disparute, ies din criptele istoriei recente si se arunca peste micul ecran asemenea unor strigoi fara odihna, desenind scenarii apocaliptice despre ce va sa fie si, mai ales, despre ce NU va sa fie.

Au prins glas mutii care acum citeva luni nu scoteau un sunet, fiind prea ocupati sa numere banutii din contractele de publicitate mijlocite de guzganii rozalii, dau din gura toti cracanatii intepeniti in spagatul chinuitor pe care-l fac de luni de zile intre palatele Cotroceni si Victoriei, striga de mama focului gingavii nimeriti cu mult noroc pe bancile Parlamentului sau, din contra, lasati sa

chelalaie pe la usi, in asteptarea unor alegeri anticipate la care sa prinda si ei un loc eligibil. Cea mai mare naivitate ar fi sa ne inchipuim ca acesti afoni ai vietii publice cinta absolut dezinteresati in corul parerilor despre Romania.

Cea mai potrivita dintre interpretari ar fi cea bazata pe realitatea strimba a unor interese politice sau financiare, care-i fac sa se declare pro sau contra temelor de actualitate.

Sint doar citeva dintre motivele pentru care ar trebui sa inchidem televizoarele si sa incercam, pret de citeva minute, sa judecam singuri procesul Romaniei de azi. E un punct de cotitura, asa cum am mai avut in anii din urma. Numai ca vorbele prea multe si voturile prea putine ne-au facut sa luam, adeseori, viraje strimbe sau nepotrivite si, mai ales, prea tirziu.

Acum si in lunile care vor urma trebuie, din nou, sa alegem o cale, iar in intersectia la care am ajuns e nevoie de judecata cit mai multor romani. Salata de vorbe servita de clovnii care se strimba la noi zi de zi din sticla televizoarelor nu ne ajuta cu nimic.

Probabil ca vom merge, din nou, la vot. Probabil ca va mai ploua si ca vom mai schimba guverne. Poate ca in lunile care vin se vor aduna vesti bune sau foarte rele despre integrarea noastra europeana. S-ar putea s-o ducem ceva mai bine sau mult mai rau. In oricare dintre situatii, nu ne salveaza insa decit o judecata temeinica si, mai apoi, o alegere buna.

Dar, daca vom continua sa-i lasam pe altii sa ne predea lectii despre ce si cum sa gindim, mestecind parerile lor regurgitate despre viata si lume, n-avem alta sansa decit aceea a consolarii vesnice cu telecomanda in mina, chinuiti intre parerile pro si contra ale unor comentatori de mina a patra, rostite pentru cetatenii de mina a doua ai unei Romanii din lumea a treia.