Procesele industriale din intreaga lume emit 6,5 miliarde de tone de dioxid de carbon pe an, lucru care „incinge“ continuu atmosfera. Incalzirea globala amplifica fenomenele extreme: tornade, uragane, precipitatii, furtuni, descarcari electrice.

„Ceea ce facem noi, oamenii, este un experiment cu noi insine. Am iesit din scala cu contributia umana. Asta e problema noastra. Noi am scos sistemul climatic din evolutia lui naturala“, ne-a declarat Roxana Bojariu, cercetator pe probleme de schimbari climatice. In epoca industriala, concentratia de dioxid de carbon din atmosfera a crescut cu 30%, iar a gazului metan cu 100%.

Acest „surplus“ se suprapune peste compozitia naturala a atmosferei si conduce la amplificarea efectului natural de sera, cel care mentine caldura si viata pe pamint. Efectul de sera suplimentar, cauzat de activitatile umane, nu se rezuma la cresterea mediei temperaturii globale cu 0,6 grade Celsius, cifra care ar putea parea nesemnificativa.

Insa incalzirea duce la amplificarea tuturor fenomenelor meteo periculoase: uragane, tornade, precipitatii, grindina, descarcari electrice, furtuni violente.

O presiune uriasa in atmosfera

In momentul de fata, procesele industriale din intreaga lume emit in atmosfera 6,5 miliarde de tone de dioxid de carbon pe an, mai mult decit oricind in istoria Pamintului. Surplusul de gaze cu efect de sera capteaza radiatie solara suplimentara, ceea ce inseamna ca aduce un plus de energie in sistemul climatic. Acest lucru se traduce printr-o presiune puternica asupra atmosferei.

Astfel se explica dezechilibrarea circulatiei maselor de aer si a curentilor oceanici, distribuirea haotica a precipitatiilor si, in consecinta, cresterea violentei si a numarului fenomenelor extreme de pe glob. Toate aceste fenomene sint amplificate si de despaduririle practicate de om, de modificarile aduse de acesta cursurilor de apa sau formelor de relief.

Padurile au atit rolul de a absorbi dioxidul de carbon prin fotosinteza, cit si cel de a preveni alunecarile de teren.

Omul concureaza capriciile Soarelui

Daca schimbarile climatice produse pina acum in cei 5 miliarde de ani de existenta a Terrei au fost provocate, in mare parte, de relatia planetei cu Soarele, acum omul a capatat un rol principal in declansarea ostilitatilor naturii. Rol pe care nu-l controleaza prea bine.

De-a lungul istoriei geologice si astronomice a Pamintului au existat perioade cu un climat mult mai cald sau mult mai rece, in functie de activitatea solara (explozii, flux de radiatii), de modificarile de orbita (traiectoria miscarii in jurul Soarelui), care sint ciclice si depind de schimbarea periodica a inclinatiei axei Pamintului.

Oscilatiile temperaturii au fost numite de specialisti epoci glaciare (extrema racire) si interglaciare (incalzire). Temperatura globala mai este influentata si de harta continentelor si oceanelor, care s-a modificat de-a lungul erelor geologice. Incalzirea data de activitatea umana se suprapune acestor cicluri naturale, provocind efecte greu de estimat.

Precipitatiile, efect al topirii ghetarilor

„Nivelurile oceanelor cresc, pentru ca ghetarii se topesc din cauza cresterilor de temperatura. Apa se evapora si creste cantitatea de precipitatii la nivel global, ceea ce duce si la accentuarea fenomenului de eroziune a solului“, a declarat pentru „National Geographic“ Tom Prugh, senior editor la Worldwatch Institute din Washington DC.

Si vaporii de apa din aer au proprietatea de a absorbi radiatia solara. De aici si un „cerc vicios“, pentru ca incalzirea globala duce la evaporarea unor cantitati tot mai mari de apa, care, la rindul lor, potenteaza efectul de sera.

In anul 2003, ghetarul Larsen B de la Polul Sud s-a spart, la numai citiva ani dupa ce Larsen A, care il „proteja“ de actiunea coroziva a oceanului si ii conferea un plus de stabilitate, se scufundase. Imaginile de pe satelit au aratat ca Larsen B s-a topit in numai 35 de zile. Acesta era atit de masiv, incit a facut ca nivelul intregului ocean planetar sa creasca cu 2 cm.

In momentul de fata este expus topirii uriasul Ross’s Shelf care, la rindul sau, era protejat de Larsen B. Dezintegrarea lui Ross’s Shelf ar duce la cresterea nivelului oceanic planetar cu peste 6 metri, ceea ce ar duce la scufundarea mai multor insule si tari aflate pe coasta. Tom Prugh crede ca omenirea nu a ajuns sa cunoasca toate pirghiile care actioneaza asupra sistemului climatic.

„In momentul de fata, facem un experiment riscant cu acest enorm, extrem de complex si prea putin inteles sistem. Este foarte probabil ca lucrurile sa ia o intorsatura complet neprevazuta“, a mai spus expertul american.

Problema omenirii este ca, chiar daca, in momentul de fata, toate activitatile industriale ar fi oprite, procesul de incalzire globala ar continua in virtutea inertiei, pentru ca emisiile ramin in atmosfera cel putin 200 de ani de acum incolo.

Antoaneta Etves, Gilda Popa