Desi apele ies din matca in fiecare an, si sunt oameni in casele carora apele intra cu regularitate, pe usa, autoritatile nu au reusit sa alcatuiasca hartile de risc natural la inundatii. Astazi nu exista planuri care sa arate oamenilor unde nu trebuie sa-ti faci casa sau, daca ti-o faci, care este riscul pe care trebuie sa ti-l asumi. Legislatia in acest sens e adoptata deja de doi ani.
Sunt stabilite si institutiile care trebuiau sa faca hartile - consiliile locale si unitatile teritoriale ale Administratiei Nationale "Apele Romane". Directorul general al Administratiei Nationale "Apele Romane" recunoaste ca nu s-a facut absolut nimic. Nu exista nici macar o asemenea harta, desi legile de acum doi ani prevedeau ca trebuie sa se inceapa cu zonele cele mai expuse.
"Se cunosc zonele cele mai expuse la inundatii: Timisul, zona Siretului, a Somesurilor si este strict nevoie de asa ceva. Dupa cate cunosc, de 3 luni de cand sunt la conducerea institutiei, nimeni nu a fost in stare sa-mi prezinte o asemenea harta. Si vorbim de zone cu expunere maxima", ne-a declarat Aurel Pana.
Consiliile locale, depasite de situatie
In opinia specialistilor de la Institutul National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor, consiliile locale sunt depasite de situatie, la fel si unitatile teritoriale "Apele Romane". Cel mult pot trasa, pe baza inundatiilor istorice, niste harti de inundabilitate - pana unde se intinde apa la un anumit debit.
Dar harta de risc presupune sa poti estima pierderile de vieti omenesti, obiectivele inundabile, valoarea pagubelor. Este de competenta specialistilor, sustine Ion Tecuci, cercetator stiintific la INHGA.
Or, specialistii de la Institutul de hidrologie n-au lucrat decat doua asemenea harti - pentru un om de afaceri care si-a instalat o fabricuta langa Ialomita, si pentru o companie de asigurari - pentru zona Brasov si Sibiu -, care pana la urma a renuntat la proiect.
Acum mai bine de doi ani, in 10 aprilie 2003, guvernul Adrian Nastase aproba Normele Metodologice pentru modul de elaborare si continutul hartilor de risc natural la alunecari de teren si inundatii.
Initierea acestui demers cadea in sarcina fostului MLPTL, iar intocmirea efectiva a hartilor trebuia facuta de autoritatile administratiei locale, impreuna cu unitatile teritoriale ale Administratiei Nationale "Apele Romane".
Proprietarii de terenuri au dreptul sa cunoasca hartile de risc
In tarile dezvoltate, hartile cu risc natural la inundatii sunt disponibile pe Internet, sunt publice, pot fi consultate de oricine, ne-au declarat specialisti din cadrul Institutului National de Hidrologie si Gospodarire a Apelor. Oricine vrea sa cumpere un teren sau sa-si faca o casa consulta o asemenea harta si, daca vrea sa-si faca totusi casa intr-o zona vulnerabila, o face pe riscul sau.
"La noi, aprobarile pentru autorizatiile de constructii nu impun nici un fel de aviz legat de gestiunea circulatiei apelor", ne spune un constructor din Neamt, Dan Popa, care a vazut case neterminate luate de viituri la vale. Operatiunea nu e simpla. Frantei i-a luat 8 ani si a costat 10 miliarde de euro.
"Pe langa bani, este nevoie de actualizarea tuturor planurilor cadastrale", afirma Petre Stanciu, presedintele INHGA, pentru ca hartile, care sunt vechi de 30 de ani, nu mai corespund cu situatia din teren.
Asta ca sa stii ce aperi si unde este riscul cel mai mare, pentru ca gradul de risc, spune Elisabeta Oprisan, sef laborator scheme de amenajare si gospodarirea apelor, este in functie de numarul de oameni care traiesc in zona respectiva. Specialistii spun ca un plan de amenajare pentru un bazin hidrografic dureaza 2-3 ani, iar Romania are 11 bazine hidrografice.
O harta mai simpla, cu costuri mai mici, este harta de inundabilitate, care presupune trasarea pe harta a curbelor de inundatii care au afectat regiunea in timp. Evident, nici asa ceva nu exista.
