Nu cred ca sint multi cei care stiu ca biroul de la Palatul Victoria pe care si l-a ales Calin Popescu-Tariceanu e unul si acelasi cu cel in care a stat maresalul Ion Antonescu. E o informatie exotica, dar poate fi si o dovada ca, peste timp, spiritele mediocre ale politicii romanesti se intilnesc. Si mai si lucreaza in acelasi birou.

Mai rar sinucidere politica atit de spectacu-loasa precum cea a (inca) primului-ministru Calin Popescu-Tariceanu! De-a lungul ultimelor saptamini, acesta a avut atit de multe sanse sa arate ca este un om politic cit de cit decent si atit de putine ca sa o dea in bara la modul grosolan.

A ales a doua varianta si, pe deasupra, mai e si mindru de asta: pozeaza in erou national, sacrificat pe altarul patriei. In realitate, ministru mediocru intr-unul dintre cabinetele CDR et comp., Tariceanu a reusit aceeasi performanta ca premier in 2005.

Evaluarea nu poate fi alta cita vreme maestrii incompetentei – PSD si PC – sint multumiti de felul in care Tariceanu a ales sa se plaseze din punct de vedere politic in ultimele zile.

Indiferent de continutul declaratiei politice a lui Tariceanu de asumare a raspunderii, citita in Parlament, seful liberalilor a provocat deja – prin felul sau ezitant de a face politica – imense pagube Aliantei. Daca, pina acum, conflictele din interiorul ADA erau relativ usor de gestionat, de acum inainte, ele vor putea oricind sa degenereze in crize majore.

Or, o criza majora in interiorul Aliantei inseamna una de acelasi calibru si pentru tara.

„Acela sa arunce cu piatra in mine pentru aceasta decizie care ar fi facut altfel in aceste momente“, a spus, in momentul in care si-a anulat intentia de a demisiona, Tariceanu. Probabil ca nu s-a gindit de doua ori inainte de a rosti aceste vorbe.

Fiindca e evident ca liderul PNL va lua o gramada de cataroaie in cap nu numai de la PD si Traian Basescu, nu doar de la mass-media, ci si de la colegii sai de partid. Nu e vorba numai ca o merita, ci si despre faptul ca pietrele acestea sint inevitabile.

Sucirile si rasucirile lui Tariceanu ar fi fost inofensive daca l-ar fi aruncat in criza doar pe cel care le-a provocat. Premierul Romaniei a facut insa si o multime de victime colaterale. Pentru partidul sau, problema e ca, impreuna cu dezumflarea sefului liberalilor, se cam dezumfla si PNL.

Pentru acest partid, e greu sa faca o figura distincta cita vreme retorica celui din fruntea lui se suprapune celei a PSD si PC. Apoi, indeciziile si deciziile populiste ale lui Tariceanu afecteaza nepermis de mult credibilitatea liberalilor; e clar ca, dupa ce liderul lor a fugit inca o data de demisie, liberalii nu vor mai fi, in Alianta, vioara intii.

De aceea, cu cit sta mai mult in fruntea guvernului si in fruntea liberalilor, cu atit raul pe care il face Tariceanu se amplifica.

E previzibil ca miscarile disidente din interiorul PNL, care au inceput deja sa iasa la iveala si sa fie bine primite de opinia publica, sa ia amploare cit de repede. Si sa ajunga sa aiba acea forta care le va permite sa-l ascunda cit mai bine pe actualul sef al PNL. Mai e o varianta, putin fantezista, dar careia nu-i lipseste un simbure de adevar.

Se vorbeste pe la colturi despre faptul ca o parte dintre liberali sint nemultumiti de pozitia lor reala la masa puterii. Se spune ca influenta lui Basescu e atit de mare, incit liberalii nu ies, de fiecare data, decit pe locul al doilea. Prin urmare, a sta linga seful statului si linga partidul acestuia ar echivala cu o lenta, dar inevitabila sinucidere.

A lua distanta fata de acestia, chiar cu riscul de a sta periculos de aproape de PSD, ar fi o alternativa viabila pentru ca PNL sa nu se sufoce. De altfel, exista citiva liberali pentru care a guverna alaturi de PSD nu e o optiune chiar atit de rusinoasa. Nu e cazul sa insistam cit de multe pierderi ar inregistra PNL si cit de mult profit ar avea PSD.

Colportorii spun ca o parte din aceste argumente – care ar compune o atitudine de tipul „haideti sa-i aratam pisica lui Basescu“ – i-ar fi fost servite, in urma cu doua zile, lui Tariceanu, inainte de a da declaratiile sale halucinante. E cel putin interesant.

Indiferent cum ar sta in realitate lucrurile, e din ce in ce mai clar ca, prin ceea ce face si, in egala masura, prin ceea ce nu face, Calin Popescu-Tariceanu a devenit inutilizabil partidului sau.