Nu cred sa fie prea multi romani, liberali au ba, care sa se prapadeasca de grija viitorului politic pe care-l va avea Calin Popescu-Tariceanu. Dar nota de plata electorala pe care o va primi Premierul-Clatita pentru sucelile si rasucelile din ultimele saptamini n-o va achita singur, or, de aici incep marile probleme.

Sa nu ne facem iluzii: e cum nu se poate mai rau. Cei care se vor fi culcat linistiti cu gindul ca tara are un premier brav si nedemisionar, gata sa se lupte neinfricat pentru reconstructia Romaniei si integrarea ei europeana, ar putea avea, foarte curind, citeva cosmaruri groaznice.

In primul rind, pentru ca visul frumos al concordiei presedinte-premier, cu cei doi amorasi politici tinindu-se de mina zimbitori si increzatori in sansele lor de a ne face sa traim bine, s-a spulberat intr-un conflict de vise rele. Cuplul politic Basescu-Tariceanu nu mai exista.

De citeva zile Romania este condusa de un presedinte care are doar o relatie tehnica, de colaborare, cu primul-ministru. Pe cale de consecinta, si raporturile politice dintre PNL si PD sint supuse unui proces de reinterpretare care ne indreptateste sa afirmam, in tonul muzical atit de drag domnului Tariceanu, ca podul de piatra al Aliantei D.A. s-a darimat/ a venit apa si l-a luat.

Romania este condusa in momentul de fata de o coalitie de patru partide pe care nu le leaga altceva decit interesul politic. Putem pune pe foc promisiunile portocalii facute in campania electorala. Conflictul Basescu-Tariceanu si disparitia Aliantei D.A. arunca in inutil si in derizoriu orice document cu legaminte electorale de acest fel.

Ba, mai mult, de-acum e bun de aruncat la cos chiar si programul de guvernare. Pentru recalcularea pensiilor, finantarea marilor lucrari de infrastructura si, mai ales, pentru reforma Justitiei era si este nevoie de vointa politica, or, in momentul de fata, vointa politica nu mai exista decit in vorbele mestesugite ale unor lideri PNL si PD, nicidecum in fapte.

Filmul induiosator cu liberali si pedisti dindu-si mina pentru soarta tarisoarei, pentru viitorul ei, s-a transformat intr-un western singeros, in care actorii principali joaca una dintre ultimele scene: asezati spate in spate, se pregatesc sa scoata pistoalele pentru impuscaturile finale. Deznodamintul mai intirzie un pic, acum protagonistii iau distanta.

Tensiunile dintre palate si tensiunile din Alianta redeschid fronturile de lupta din teritoriu. Oamenii lui Basescu se incaiera cu oamenii lui Tariceanu, liberalii pun tunurile pe democrati si viceversa.

Orgolii ranite si interese ascunse ies acum la iveala, intr-un amestec bizar si eterogen in care sint greu de deslusit jocurile Puterii si ale Opozitiei si, mai cu seama, jocurile pe care unii dintre cei aflati la putere le fac cu ajutorul Opozitiei.

Toata aceasta confuzie si stare de tensiune risca sa culmineze insa cu re-aparitia unor manifestari extrem de grave pentru viata democratica a Romaniei: o sila imensa fata de neputinta dreptei si o lehamite pe masura fata de tot ceea ce inseamna viata politica romaneasca.

Ma indoiesc ca premierul Tariceanu, foarte preocupat in aceste zile sa dea masura ultima a gradului sau de incompetenta, vede lucrurile in felul acesta. Este insa de datoria liberalilor sa nu lase soarta PNL si chiar a Romaniei pe miinile unui jucator de poker politic care se incurca in carti si la facut cu ochiul Opozitiei chiar si atunci cind se pregateste sa traga o cacealma.

Inca un esec al dreptei ar insemna compromiterea pentru o perioada foarte lunga de timp a acestui pol politic, dar, mai ales, disparitia brusca a singurului motiv pentru care foarte multi dintre romani au votat portocaliu in 2004: speranta.