Desi asocierea poate parea fortata, Calin Popescu-Tariceanu duce azi in spate crucea lasata de izbeliste in urma cu 14 ani de Petre Roman. Destinul politic al celor doi pare marcat de aceeasi nepotrivire dintre personalitatea lor, de un anumit staif comportamental si conjunctura troglodita pe care o reprezinta scena politica romaneasca.

Fata cu avalansa de marlanii si gesturi abjecte, aruncate de la tribune firoscoase precum cea a Senatului ori a Camerei Deputatilor, figura rezervata, aproape impasibila, am putea spune, a premierului Tariceanu asaltat de inundati (cum altadata la fel se arata Petre Roman asaltat de mineri!) a aparut multora cam “din alt film“ ori “din alta poveste“.

Atitudinea decenta, manifestarea in public prin cuvinte si gesturi rezervate, chiar in fata unor situatii tensionate ori a unor manifestari agresive, nu tine insa neaparat de celebra “morga“ englezeasca.

Mai reci sau mai temperamentali, politicienii din tari cu traditie democratica cunosc bine regulile jocului in public, iar cand vreunul se da in stamba, o face cu buna stiinta si cu consecinte asumate.

La noi insa, cu cat un individ - ajuns prin ciudate mutatii de destin intr-o pozitie publica - este mai galagios, mai arogant ori mai “performant“ in vorbe si gesturi de neam prost, cu atat devine mai apreciat in ochii conationalilor. Cazurile sunt mult prea numeroase si bine cunoscute pentru a le mai aminti si aici.

Imediat dupa anuntul cu renuntarea la demisie, Calin Popescu-Tariceanu se vede scuipat de o armata de detractori, care nu mai contenesc cu injuriile si etichetarile grosolane, aruncate mult prea grabit si deloc argumentate. De parca ezitarea, cumpanirea faptelor, analiza atenta a efectelor uneia sau alteia dintre decizii

n-ar trebui acceptate la un premier care, inainte de toate, e si el om. Si care, in ciuda presiunilor de tot felul, prin renuntarea la demisia anuntata si la alegerile anticipate, pentru a se concentra asupra inlaturarii grabnice a efectelor inundatiilor, se pare ca a ales solutia cea mai buna.

De altfel, insusi presedintele Traian Basescu a acceptat acest lucru. Fara a renunta totusi la gandul de a-l vedea pe actualul consilier prezidential Theodor Stolojan in primul scaun de la Palatul Victoria. In dauna lui Tariceanu. Cum altadata, acelasi Stolojan era trimis in scaunul de prim-ministru in dauna lui Petre Roman. Un triunghi politic cu ciudate legaturi de destin!