Ca cetatean roman, Calin Popescu-Tariceanu n-are nici o vina ca „a innebunit clima“ si Romania a ajuns, fara voie, campioana la natatie. Ca sef al Executivului nici atit, cu atit mai mult cu cit mare parte din pagubele produse de inundatii au fost posibile ca urmare a jafului din perioada cind la putere erau altii. Ca politician insa, Calin Popescu-Tariceanu e vinovat.

Tariceanu e vinovat pentru ca s-a dovedit a fi limitat. Pentru ca gindeste pe termen scurt si actioneaza precum sinistratii care, neasigurindu-si bunurile de-o viata, cind da nenorocirea peste ei nu le mai ramine decit sa incerce sa-si scape pielea. Si s-o ia de la zero, sperind la mila semenilor si la sinchiseala statului.

Ca si acestia, politicianul Tariceanu stirneste acum doar o oarecare compasiune. Dar a pierdut orice garantie de incredere. Calin a ajuns premier prin forta unor imprejurari pe care nu-i cazul acum sa le reamintim. Drept consecinta a acelorasi imprejurari, a fost ales mai apoi si lider al PNL.

Prin urmare, o intelegere realista a situatiei i-ar fi impus lui Popescu sa nu confunde piscul puterii pe care l-a atins (premier si sef al principalului partid de guvernamint) cu puterea insasi. Aceasta, din pacate pentru el, e in alta parte si la ea trebuia sa se raporteze. Am spus „sa se raporteze“ si nu sa se inchine. Nu s-a intimplat asa, si de-acum nu-i ramine decit sa traga ponoasele.

Pentru ca, imi permit s-o afirm, Tariceanu nu mai are de ales de acum incolo decit drumul in jos. Una dintre erorile de interpretare in care au cazut multi, pina la un moment dat inclusiv semnatarul acestor rinduri, e sa-i puna in circa lui Traian beleaua de pe capul lui Calin. Sa-l pre-judece pe Basescu drept autor moral, cinic si rau intentionat al compromiterii lui Tariceanu.

Politica e un joc pervers al puterii, in care miza principala nu e sa punctezi, ci sa ramii in teren. Iar in teren ramine cel care greseste mai putin. Tariceanu a gresit prea mult si de-aici inainte risca sa fie eliminat din joc. Unde a gresit? In primul rind, in relatia cu Basescu.

Iluzionat de puterea formala pe care i-o confera titulatura de prim-ministru si sef de partid guvernamental, Calin a luat aceasta putere ca pe un dat personal. Au fost suficiente citeva ghionturi, pe care, altminteri, unui politician realitatea are grija sa i le ofere fara sa stea prea mult pe ginduri, pentru ca omul politic Tariceanu sa intre in panica.

A inteles corect ca urmeaza sa scada in sondaje, ceea ce s-a si intimplat, dar n-a inteles care-i solutia. Impins de colegi de partid cu interese inguste si, probabil, sfatuit prost de unii consilieri, politicianul Tariceanu a ajuns sa creada ca problema sa e Basescu si ca trebuie neaparat sa-i tina piept.

Fals! Basescu n-a considerat nici o secunda ca Tariceanu ar putea fi o problema si, mai rau, ca i-ar fi vreun fel de adversar. Pentru presedinte, inamicul nu-i nici macar opozitia. Basescu, in schimb, a inteles corect ca adevaratul adversar al puterii e „poporul“, si in lupta cu acesta l-a vrut pe Tariceanu macar politician intelept, daca nu si aliat convins.

In termeni strict politici, batalia cu adversarul numit „popor“ insemna alegeri anticipate. Pentru ca, atunci cind esti la putere, anticipatele nu reprezinta „intoarcere la popor“ (asta-i o formula de uz strict electoral), ci prevenirea dezastrului pe care incepe sa-l promita „intoarcerea poporului“ impotriva ta.

Politician de cabinet, Calin Popescu-Tariceanu a jucat cartea ambitului personal, in timp ce Basescu, prin anticipate, tragea sa salveze puterea. Si, culmea!, desi nu-l interesa, salvind puterea, il scapa, la gramada, si pe Tariceanu. Cu ce s-a ales acesta din urma? Refuzind sa se confrunte cu „poporul“, declansind alegeri anticipate, s-a trezit aruncat intr-o batalie cu propria-i legitimitate.

Mai exact, cu propriul partid. Halal politica! Tariceanu n-a vazut padurea din cauza copacilor si a mai si dat cu capul in ei. La modul cel mai practic, a refuzat adevarata miza a puterii care insemna confruntarea cu „poporul“ si s-a trezit avind deasupra capului satirul anticipatelor in propriul partid. Pe care, vineri seara, la Casa Dante, culmea succesului, le-a evitat. Felicitari!