Parca niciodata n-a fost mai vizibil un ecart atat de mare intre agenda politicienilor si cea a publicului. Aproape 60 la suta dintre romani nu vor sa auda de anticipate, Traian Basescu si Boc-Degetel fac ce fac si iar incearca sa impinga lumea la urne.
Poporul se infioara la vederea imaginilor cu acoperisuri plutind pe ape, Parlamentul se aduna sa discute proceduri de autodizolvare sau de intarire a piedestalului premierului. Romania risca sa piarda trenul cu bani al UE.
PD isi concentreaza toata energia politica spre a-i trimite la casat pe nea Nicu Vacaroiu si pe Adrian Nastase. De-abia rasufla usurata toata lumea ca s-a incheiat criza demisie-revocare fara alte alegeri, hop si Theodor Stolojan, intors de la odihna si tratament, provoaca alta criza!
Daca ar fi sa judecam dupa vanzoleala din ultimele zile, Romania are o speranta: politicienii s-au pus pe treaba. Sedinte dimineata, la pranz si seara. Intalniri bilaterale, Sesiuni extraordinare la Camera si Senat. Descinderi inopinate in teritoriu.
Si toate astea intr-un sezon in care ne obisnuiseram ca pe usa tuturor institutiilor sa se lafaie afise cu „Inchis pentru concediu. Revenim in septembrie”. Pacat ca toata aceasta mobilizare nu are nici o legatura cu problemele reale ale Romaniei.
Sedintele-maraton, negocierile la sange, aranjamentele iscusite au doar scopuri politicianiste. Cum sa facem ca Tariceanu sa demisioneze, dar sa ramana totusi premier interimar? – a fost tema dezbaterilor prelungite din PNL vreo doua saptamani.
Cum sa-l evacuam pe toboganul de la ghena pe Voiculescu? – e subiectul ce pare sa-i obsedeze pe pedistii neimpacati cu ideea renuntarii la anticipate. Cum sa-l aducem pe Stolojan in capul mesei Guvernului, lasandu-l si pe Tariceanu pe strapontina de la partid? – e framantarea de ultim moment a liberalilor.
Cum sa dam la cap unui guvern care nu vrem sa cada? – asta e dilema pesedistilor paralizati de groaza anticipatelor. Toata inspiratia politica e absorbita in aceasta gaura neagra a combinatoricii de culise.
Chiar si vizitele la podul ruinat de la Maracineni s-au transformat in prilejuri de a arunca in apa Buzaului mesaje mai mult sau mai putin criptate catre aliatii sau adversarii politici.
Mai nou, pana si remanierea guvernamentala e plasata tot in cheia jocurilor si calculelor politice. Evaluarea ministrilor liberali a fost amanata, fiindca acum partidul are de reglat conturi la varf. Cea a ministrilor PD cica nici nu e necesara, fiindca, zis-a dl. Boc, ei sunt atat de buni incat nu pot fi inlocuiti.
Nu conteaza ca poporul tocmai a ridicat din umeri cand a fost pus sa recunoasca numele a jumatate din titularii Cabinetului Tariceanu sau ca peste 50% dintre romani si-au pierdut de tot increderea in titularii unor portofolii.
Remanierea e privita si ea doar ca o eventuala supapa pentru scaderea presiunii Cotrocenilor pe tema anticipatelor, nimic mai mult.
PD va da, astazi, un ultimatum Partidului Conservator, la intalnirea liderilor Coalitiei: ori cu PSD, ori cu Alianta. Asta-seara, Delegatia Permanenta a PNL va trebui sa voteze: ori cu Tariceanu, ori cu Stolojan.
Nici una dintre decizii nu are cum sa se incheie fara pierderi majore pentru stabilitatea unei guvernari care si asa tremura din incheieturile stangaci asamblate.
Si atunci se va alege praful nu doar de „agenda cetateanului”, ci si de lista scurta cu prioritati declarate ale actualei Puteri: inundatii, Justitie si integrare. Vom avea insa, mai mult ca sigur, politicieni satisfacuti ca si-au indeplinit prioritatea zero: dezintegrarea!
