Abia se uscasera ecranele televizoarelor de sampania victoriei, cand noul presedinte al Romaniei scotea din rarunchii-i de arama strigatul de lupta "Anticipatele!". Abia se dumirise axa Londra-Washington ca osia usor sarita de pe axa "Ba DA, ba NU" are un guvern, cand haiducul Traian Basescu inregistra la biroul de brevete brandul "Solutia imorala".

De atunci, pe seama anticipatelor si a solutiei imorale se mananca o paine buna.

Sa presupunem ca dl Dan Voiculescu ar ajunge la decizia de a se retrage din politica si de a se manastari, pur si intact, in ce face mai bine – generarea de plus valoare.

Ar deveni astfel mai putin imoral pasul la ofsaid pe care il practica zil-nic dl Basescu in hartuirea colegilor sai de alianta, liberalii? Ar deveni mai putin imoral chibitatul eminentului liberal Valeriu Stoica, acest Miciurin capabil sa altoiasca pe gatul fara cap (de dreapta) al liberalilor capul (eminamente de stanga) fara trup politic al dlui Stolojan?

Sa presupunem ca dl Voiculescu ar intelege ca un partid nu poate fi umanist la micul dejun, social-liberal la pranz si conservator inainte de culcare, fara a deveni rasul targului timp de 24 de ore pe zi.

Ar face o asemenea "constientizare" mai putin imoral graficul de gherila al presedintelui, care la micul dejun someaza premierul sa accepte anticipatele, la pranz se declara dezamagit ca premierul arunca tara in anticipate, iar la cina anunta ca desertul sau preferat raman anticipatele flambate? Sa presupunem ca dl Voiculescu inchide mustaria de partid pe fondul acutizarii cacofoniei doctrinare

ce o zguduie. Ar face o asemenea decizie mai putin suspect efortul unor liberali de a se afilia la Internationala Socialista ori visul unor democrati de a deveni colegii popularilor europeni?

Sa presupunem ca proaspatul hiltonizat George Copos se lasa de politica, se intoarce la samsungelile sale si isi risipeste banutii pe Rapid. Ba il convinge si pe dl Voiculescu sa se retraga si sa-si imparta averea in medicamente oferite gratuit celor care nu-si permit luxul necompensatelor.

I-ar ajuta asemenea decizii pe dl Basescu si pe alti membri ai familiei prezidentiale sa nu mai "uite" de achitarea impozitelor pentru fabricuta de inghetata si sa ofere insetatilor din Babadag braga pe gratis?

Sa presupunem ca dl Voiculescu ar accepta ca un partid politic nu poate fi condus ca o tutungerie particulara.

Ar face asta mai mica imoralitatea PD-ului care organizeaza, ca pe vremea raposatului, alegeri pentru un candidat unic, candidat care se lauda ca umbla in pantofi proprii, dar inoata in papucii celui plecat putintel la Cotroceni? Sa fie acest "Din cioc in boc" mai onorabil decat "Ciocu’ mic"?

"Cu purul in doua luntri, pana la cresterea celei de a treia fese!", nu este sloganul unui singur partid, ci conditia morala a clasei politice romanesti. Oricat de stramb am sta (din motive de coloana vertebrala ori din cauza unor umori de necontrolat), daca facem efortul de a cantari usurel mai drept, putem observa ca tot politicianul roman joaca la doua capete si trei fese.

Dl Voiculescu a reusit doar performanta de a deveni cel mai antipatizat dintre ei. Este acesta un motiv suficient de puternic pentru ca dl Basescu sa ne fie din cale afara de simpatic?

"Solutia imorala" este o realitate, dar una ceva mai incapatoare decat o deseneaza dl Basescu. De aceea, anticipatele ce vin (ori nu vin, care-i diferenta?) nu sunt altceva decat alte... intarziate.

Sa fim seriosi – intre cine si cine, intre ce si ce a avut de ales electoratul romanesc de 15 ani incoace? Stand cu fata permanent la ciolan, clasa politica a intors Romania de prea multe ori cu spatele spre viitor. Aceasta este adevarata solutie imorala. Si de ea, simpatizatul Traian Basescu nu este mai putin vinovat decat antipatizatul Dan Voiculescu.