Rutina sugruma pasiunea. Si acasa, si la munca. Pentru a evita o atare crima, o lucratoare la revista a hotarat sa ia atitudine. Sa scrii toata ziua despre altii iti avariaza respectul de sine.

Ce, tu nu meriti sa se vorbeasca despre tine? Asa ca, scolita deja in ale picanteriilor de budoar, a confectionat una bucata poveste erotica pe care ar fi trait-o cu un fotbalist foarte cunoscut. „Ziarista lui Mutu”, pe numele ei Ioana Popescu, a trecut acum la nivelul urmator: joaca intr-un film. Pentru adulti, desigur.

„Fanteziile unei jurnaliste”, serial in trei episoade, pune in evidenta calitatile… profesionale ale fetei. Fiindca, nevoind sa renunte la statutul sau de slujitoare a presei, Ioana se multumeste sa ia niscaiva interviuri, in care chestioneaza diverse cupluri cu privire la apucaturile lor amoroase.

Ce urmeaza in economia povestii sunt fanteziile fetei, care isi inchipuie ca oamenii cu care a vorbit executa diverse acrobatii sexuale in diferite colturi ale locuintei sale.

Nu va grabiti sa trageti concluzii. Pornografia, departe de prejudecatile majoritatii, e un lucru foarte mare. Si pentru ca in acest domeniu marimea conteaza, dar si fiindca, asa cum spun truditorii din bransa, implica o gramada de cunostinte, aptitudini si dibacii.

Credeti ca e simplu sa ai erectie ori de cate ori se aude „Actiune!”? Mihai, artist cu state vechi, ne lumineaza ca nu e chiar asa. „Cand vezi pe tine 4 lumini de cate 800 de wati, cand prin preajma sunt regizori, care iti tot dau indicatii, e greu.

Unii folosesc afrodisiace, care sunt doar vasodilatatoare, iti asigura doar penis erectil, adica tare, nu si ejacularea. Pentru a te achita de sarcina ta trebuie sa fii puternic interior, psihic. Trebuie sa fii si talentat, sa stii sa dai o replica, sa zambesti, sa te prefaci ca-ti place ca femeie cea cu care joci.

In plus, munca asta cere, pe langa calitati fizice, si un anumit nivel cultural”. Mihai si-a cultivat aceasta latura. Este de formatie inginer constructor, dar a facut si arte plastice, canta, are o trupa de dans, 47 de ani si o nevasta, Oana, de 30. Cu care joaca, de vreo 4 ani, in filme porno.

Sexul de-acasa se aseamana cu cel de pe platou doar din punct de vedere mecanic. Acasa, oricat de versat ai fi in materie, intervine obisnuinta, oboseala, sexul e „mai flegmatic”. Cat despre ce se petrece la filmari, este „actorie, o afacere. 50% munca, 50% placere. Uneori placerea ajunge la doar 20%. Ori la zero”.

Cel mai greu i-a fost cand a vazut-o prima oara pe sotia lui filmand cu alt barbat. Dar a ajuns la concluzia ca partenera sa de viata nu e un obiect doar al lui, ci o persoana cu care „imparte trairi si vise”. Ii tin uniti „increderea si comunicarea”. Si, dupa cum s-a convins Mihai, „viata nu e un sex permanent”.

In plus, cei doi nu au de ce sa-si faca probleme: „N-am auzit de nimeni care sa se fi indragostit pe platoul de filmare”.

Nu e viata usoara sa fii actor de filme porno in Romania. La ora asta, exista o singura casa de productie activa, BelAmi. Directorul sau, Zoltan Nagy, scenarist si regizor al filmului de fata, e nemultumit de felul in care arata peisajul neaos de gen.

Se descurca anevoie in hatisul ideilor preconcepute, al pudorii afisate si al celorlalte flageluri ale societatii. „Nu putem discuta de staruri ori de o industrie pornografica romaneasca. Targurile erotice nu au succes, lumea nu e obisnuita. Accepta invitatiile, dar nu apar, ca sa nu se barfeasca.

Nu putem fi profesionisti in tara asta, in care se investesc foarte putini bani pentru astfel de filme. Suntem intr-o permanenta goana dupa buget, folosim locatii ieftine. Bugetul unui film este de 2-3-4 mii de euro. Producatorii straini se mira ca sunt foarte putine modele aici, raportat la cate femei frumoase avem.

Fetele noastre prefera sa faca sex o ora cu un client, pentru 800 de mii, un milion, in loc sa ia 8-10 milioane pe o scena filmata. Nu vor «sa se expuna». Vedetele ajung sa castige chiar 1.000 de euro pentru o scena”.

Mihai intareste cele spuse de antevorbitor: „In Romania, sexul filmat e mai prost vazut decat cel ascuns. Daca sunt filmati, ea e curva si el - un nenorocit. Daca nu te filmeaza nimeni, esti om integru. Chiar daca acasa faci orgii in toata regula”.

Nu doar oprobriul public le este dusman. Mijloacele reduse de a promova productiile (casa BelAmi a scos numai anul acesta 9 pelicule) sunt o alta problema acuta.

Fiind exclusa promovarea in presa scrisa, iar cea din radio si televiziune limitata la ore tarzii, le mai raman doar targurile, petrecerile si publicatiile din acelasi sector. In plus, nici pornografia nu e scutita de impactul devastator al pirateriei, asa ca vanzarile sunt sub asteptari.

Munca asta nu-ti asigura, inca, traiul indestulat pe care ti l-ai dori.

Un alt pericol care-i pandeste este cel al impostorilor. Profesionistii sunt vehementi impotriva falselor valori: „Laura Andresan nu e vedeta porno, nu e nimic. A facut o masturbare si atat. Si-a cladit un nume pe barfe, pe scandaluri sexuale”, pune punctul pe i Zoltan.

(Se pare ca exista o adevarata moda la care adera „o anumita parte a presei”, femei cu pretentii de ziariste si apucaturi de alt fel, care, constiente de desuetudinea care pandeste anumite genuri jurnalistice, cauta sa obtina celebritatea prin mijloace nespecifice…)

Ca si cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, pe spinarea greu incercata a breslei a cazut inca o povara: nou infiintata taxa de 20% de procente din incasari, pentru fondul cultural national. Revistele trebuie sa verse la fondul in cauza un daramator 40%.

In asemenea conditii, e normal ca nivelul prestatiilor in domeniu sa aiba de suferit. In conditiile in care propriul popor nu se ridica la inaltimea asteptarilor, macar sa le fi ramas satisfactia recunoasterii internationale.

Dar nu au parte nici de asta, dupa cum recunoaste acelasi Mihai: „Afara aparem ca zero, chiar daca nu suntem cu nimic mai prejos decat cei de-acolo. Ne lipsesc doar banii. Barbatii lor sunt sub noi, si ca dimensiuni «penisale», si ca dimensiuni mentale, dar sunt considerati staruri. Poate suntem de vina ca natiune.

Nu stim sa promovam Romania pe termen lung”. Carevasazica, nu e nevoie doar de erectie, ci si de o tara de diplomatie…