Intre Romania si Bulgaria exista teribil de multe asemanari. Pornind de la o multime de cuvinte comune si terminand cu gunoierii care inainte de a-si face treaba stau linistiti la o tigara, contempland mormanele de gunoi de pe marginea strazilor. Chiar si vamesii tarii-surori seamana foarte mult cu ai nostri.
Aceeasi lentoare exasperanta in miscari, aceeasi sila evidenta fata de turistii care au nesimtirea de a le tulbura tihna. Ca sa nu mai vorbim de soselele unde asfaltul de calitate este intrerupt de portiuni pline de gropi.
Cu una, cu alta, o data intrat in Bulgaria, te simti ca acasa si, daca nu ar fi puhoiul de taxe pe care trebuie sa-l platesti la vama si panourile scrise cu caractere chirilice, blocurile parca lovite de lepra iti amintesc foarte bine de atmosfera de acasa.
Pentru romanii care se afla doar in tranzit prin tara vecina si prietena, ramane doar amintirea spaimei de politisti, a vegetatiei bogate de pe marginea soselelor si a semnalizarii rutiere jalnice.
Cine are sansa de a petrece cateva zile in sudul Bulgariei sau pe litoralul lor va constata insa si diferente absolut remarcabile.
Daca in ceea ce priveste puzderia de statiuni de la malul Marii Negre situatia nu socheaza foarte mult (desi am mai avea de invatat la capitolul serviabilitate si corectitudine), ceea ce uluieste este priceperea cu care vecinii nostri atrag turistii in zone aparent lipsite de interes.
Cum-necum, diriguitorii turismului de la ei stiu sa exploateze la maximum orice coltisor de natura, sa atraga oas-peti din lumea larga, fie ca este vorba despre o zona viticola, de un lac de munte sau de un parc natural, cu nimic mai presus de ceea ce exista, din belsug, in Romania.
Un exemplu mai mult decat concludent este catunul Braslean, situat la vreo 50 de kilometri sud-vest de Burgas. Un loc in care o minte isteata a scos din saracie o comunitate de cateva sute de suflete, condamnate la o viata chinuita.
Dintre cele cateva zeci de case ale localitatii, mai bine de jumatate au devenit pensiuni turistice pentru cei dornici sa traiasca intr-un sat vechi, asa cum sunt cu sutele in Romania.
Bunavointa gazdelor, combinata cu priceperea unor arhitecti priceputi, a facut dintr-un catun amarat un loc unde pe ulitele prafuite poti vedea turisti veniti din toate colturile lumii, incantati la culme ca pot trai ca acum doua sute de ani, fara sa aiba nevoie de nici un Dracula, multumiti doar cu mancaruri traditionale si, mai ales, multa ospitalitate.
Un exemplu concludent ca, daca vrei (si mai ales gandesti), poti!
