Aparitia simultana a problemei alegerilor anticipate in Germania si Romania a creat ocazia comparatiei. Pentru a fi utila ea trebuie sa evite partizanatul.

Atat in Germania, cat si in Romania, seful statului nu poate dizolva Parlamentul si chema la alegeri anticipate din proprie initiativa. Pentru aceasta este nevoie ca in prealabil Parlamentul sa-si fi manifestat neincrederea in Guvern; adica Guvernul sa isi fi pierdut sustinerea parlamentara. In Germania un simplu vot de neincredere este suficient.

In Romania traseul este atat de complicat, incat se poate afirma ca aici, ca regula, alegerile anticipate sunt interzise. La ele se ajunge doar exceptional ,atunci cand, in ciuda eforturilor depuse (se subintelege, cu sinceritate), cooperarea dintre legislativ si executiv se dovedeste imposibila.

"Ca in felul acesta legiuitorul constitutional de dupa revolutia din decembrie a urmarit sa ingreuneze enorm manevrele unui viitor guvern, cu alta culoare politica, nu incape indoiala" - ne spune un distins analist angajat. Ba incape! - raspund eu.

Sugestia ca FSN, partidul care domina Constituanta in 1991, s-a gandit sa-l stanjeneasca pe democratul Traian Basescu (pe atunci el insusi fesenist) in intentia de a provoca alegeri anticipate in 2005, nu poate trezi decat zambetul.

De altminteri, prima victima cunoscuta a textului constitutional incriminat pare a fi fost premierul PSD Adrian Nastase care, ar trebui sa deducem, a fost si el "subminat" avant la lettre, de FSN. Iata cum antipesedismul cu orice pret pune oameni inteligenti in situatii penibile.

Ingreunand dizolvarea Parlamentului, Constitutia Romaniei a dorit sa forteze stabilitatea politica intr-o tara cu lungi traditii de instabilitate. In zorii Romaniei moderne, Regele dizolva Parlamentul dupa ce numea un nou prim-ministru, dand Guvernului posibilitatea de a organiza alegeri. Cu o singura exceptie, aceste alegeri au fost castigate de Guvern cu bata si crucea de tibisir.

La reluarea unor asemenea obiceiuri viseaza poate si actualul sef al statului.

In zorii Romaniei post-totalitare, in conditiile inexistentei unor partide politice testate in viata publica si a unor personalitati politice cunoscute (cu exceptia fostilor lideri comunisti), singura optiune potrivita a fost scrutinul proportional fara prag minimal. Urmarea anticipata era aparitia unui Parlament cu o puzderie de partide care cu greu ar fi putut forma coalitii stabile.

Remediul constitutional - impus si de nervozitatea electoratului roman confruntat cu stresul tranzitiei - a fost acceptarea recurgerii la dizolvarea Parlamentului doar ca la o solutie extrema.

A mai existat si un argument legat de conjunctura. In conditiile in care lupta dintre Guvernul Roman si Presedintele Iliescu, in jurul strategiei de reforma, se ascutea, sustinatorii celui dintai au promovat in Constituanta solutia prin care celui de al doilea i se rapea posibilitatea de a implica poporul in transarea disputei cu executivul.

Intrucat Petre Roman si echipa sa sunt cei care au creat apoi PD, s-ar putea spune ca tocmai actualul partid al domnului Basescu este la originea problemelor acestuia.

Diferentele dintre Germania si Romania sunt, insa, mult mai multe. Coalitia cancelarului Schröder castigase alegerile parlamentare avand, deci, legitimitate politica sa guverneze. Coalitia Presedintelui Basescu, dimpotriva.

Presedintele Köhler, al Germaniei, desi propulsat de opozitia crestin-democrata, nu a intervenit spre a provoca anticipatele, nu a facut presiuni ca premierul sa demisioneze si nu a refuzat sa colaboreze cu social-democratii. Presedintele Basescu de Romania, dimpotriva.

In ciuda obligatiilor constitutionale el respinge explicit colaborarea cu partidul care reprezinta o treime din electorat si anunta ca prefera sa iasa de la guvernare - desi dansul nu guverneaza - decat sa faca compromisuri - cand rolul sau este tocmai acela de a media compromisuri spre a asigura linistea tarii.

In Germania alegerile anticipate se organizeaza cu un an inainte de termen, dupa ce s-au facut eforturi spre a fi evitate. In Romania au fost dorite din chiar seara formarii Guvernului Tariceanu. In Germania, Presedintele si Premierul lucreaza impreuna intelegand sa faca loc opozitiei la guvernare spre a raspunde nemultumirilor populare fata de executiv.

In Romania cei doi se cearta in legatura cu metoda cea mai buna de a hartui opozitia. In Germania Cancelarul a recurs la anticipate exact atunci cand cota sa electorala s-a prabusit, aratand respect pentru popor. In Romania, Presedintele vrea alegeri anticipate atunci cand cota de popularitate a guvernului sau nu a apucat inca sa se prabuseasca, incercand astfel sa pacaleasca poporul.

In Germania nu mai exista o lege a referendumului dupa ce acesta a fost folosit de Hitler pentru a-si promova dictatura. In Romania, Presedintele Basescu intentioneaza sa extinda utilizarea referendumului pentru a lovi in democratia parlamentara.

Da, exista diferente! Schimbarea Constitutiei spre a facilita dizolvarea si, deci, slabirea Parlamentului, nu le-ar sterge, ci le-ar adanci.