Datele furnizate de CNA, referitoare la patronii din audiovizual sunt de-a dreptul socante. Practic, nu exista zona a tarii in care sa nu fie macar un politician stapan pe un post de radio sau tv.
De la imperii media la posturi locale, totul pare a avea o legatura cu politicul. Pana si cele doua institutii publice surori, radioul si televiziunea, sunt in aceeasi zona de influenta, cu toate ca, principial, ar fi trebuit sa ramana in afara ei.
Aproape ca se poate vorbi de o fascinatie a actorilor din zona politicului fata de aria media, combinata cu dorinta lor excesiva de a fi stapani pe informatie.
Inclinatia politicienilor de a controla televiziunile, ziarele sau radiourile nu este de ieri, de azi. Intotdeauna, ei au incercat, pe diverse cai, sa prinda un loc mai in fata in buletinele de stiri.
Se vede ca unii, mai smecheri, s-au orientat direct catre achizitiile media, cautand, in acest fel, sa-si satisfaca, pe de-o parte, dorintele personale de mediatizare, pe de alta sa capete o pozitionare mai buna in relatiile cu mediul politic si cel de afaceri.
Intotdeauna un post de radio sau tv local e un troc bun intr-o campanie, de exemplu. Pe de alta parte, un mijloc media este si o arma de temut in lupta cu adversarii.
Pentru presa aceasta stare de fapt nu este una imbucuratoare. De bine, de rau, media ramane, in continuare, o institutie cu o cota mai mare de incredere decat politicienii.
S-ar putea ca exact acesta sa fie principalul motiv de implicare patronala a politicienilor in presa. Sondajele de opinie arata ca, in continuare, clasa politica este in josul clasamentului, indiferent de schimbarile electorale.
Prin achizitionarea de mijloace media s-a sperat intr-un transfer de credibilitate de la ziaristi la politicieni. Efectul se pare ca este insa exact pe dos. Implicarea notabilitatilor politice in presa zdruncina increderea cetatenilor in media.
Deunazi, la un seminar, studentii intrebau cum pot sa mai aiba incredere in presa, atata vreme cat aceasta se afla in legatura directa cu politicul, prin relatia patron-ziarist, sau prin mediile economice.
E o intrebare careia cu greu poti sa-i gasesti un raspuns multumitor, in special pentru generatia tanara. Atacurile directe ale sefului statului la adresa unor posturi de televiziune si a unor ziaristi au avut si ele acelasi efect de scadere a increderii in presa.
Dincolo de interesele directe, materiale, pe care politicienii patroni le au in zona aceasta a gestionarii informatiei, mai este ceva. Mai este speranta politicienilor ca se pot arata mai buni decat sunt. Ei au crezut mereu ca, daca stapanesc un post de radio sau tv, pot avea si controlul proiectiei lor.
Este deja celebru, printre ziaristi, unul dintre aceste personaje, patron media, care era filmat la conferintele de presa doar dintr-un singur unghi si de un singur, mereu acelasi, cameraman.
In felul acesta, politicianul respectiv si-a obtinut iluzia obiectivitatii. Problema lui a fost cand a iesit din culise si a aparut la scena deschisa, nemaiputand sa controleze obiectivul.
Aceste situatii ne arata cat de indepartati sunt, de fapt, politicienii de lumea reala. Exista un instinct senzational al publicului de a patrunde in esenta lucrurilor, indiferent de imaginea care i se vinde pe un ecran de televiziune.
Cu toate acestea, politicienii inca mai spera ca, intr-un fel sau altul, pot sa-si ascunda diformitatile de publicul larg. Din pacate, legislatia romaneasca permite mixtura politic-media fara nici o problema, asa ca totul ramane sa se discute din perspectiva moralitatii.
Pentru presa, o asemenea situatie este destul de nociva. Intr-un anumit sens se poate spune chiar ca noua metoda de control administrativ asupra media este una din cele mai rafinate forme de cenzura din cate s-au inventat vreodata.
