Un dus rece a cazut peste clasa politica romaneasca: ultimul raport al Societatii Academice Romane, care isi pune pur si simplu problema daca actuala putere este capabila sa actioneze unitar pentru a schimba sistemul instituit de elita postcomunista.

Raportul SAR pune astfel punctul pe „i” si ne obliga sa ne gandim la adevaratele prioritati ale societatii si politicii romanesti.

Nu putem nega o serie de realizari notabile ale aliantei D.A. in privinta schimbarii modului in care functioneaza institutiile statului si distrugerii retelelor clientelare si corupte.

Dar nici nu putem ignora absenta unei adevarate strategii de schimbare, a unui program concret si, mai ales, a vointei din partea unor membri ai cabinetului.

Coalitia de guvernare functioneaza cel putin cu doua viteze. Daca Monica Macovei se deplaseaza cu turatie maxima, facand figura de extraterestru in actuala echipa;

daca Vasile Blaga loveste ferm in vechile structuri, desi uneori fara a tine cont de situatii omenesti extrem de complexe (cum este cazul romanilor care muncesc la negru in Occident);

daca Gheorghe Flutur are curajul sa demaste mafiile din agricultura si silvicultura si sa promoveze restituirea integrala a proprietatii, in schimb dinspre Ministerul Economiei si Comertului vine o tacere asurzitoare si suspecta, iar dinspre Ministerul Integrarii nu vine nimic.

Reformele demarate in sanatate si invatamant risca sa fie blocate de rezistenta sistemului si de lipsa de fonduri. Poate ca domeniul finantelor publice ilustreaza cel mai bine limitele si ambiguitatile unui guvern bine intentionat.

Niciodata nu au fost atacate firmele-fantoma si societatile datornice cu mai mult curaj decat acum, dar coruptia din vami si din Garda Financiara este departe de a fi diminuata.

Pe de alta parte, este adevarat ca noua putere s-a tinut de cuvant cu introducerea cotei unice, dar si-a facut socotelile destul de prost, din moment ce se vede obligata sa mareasca TVA-ul la 22%.

In acest context, toata discutia despre schimbarea presedintilor Camerelor si ai consiliilor judetene si chiar despre anticipate pare de fapt sa scape tot timpul din vedere ceea ce ar trebui sa fie obiectivul principal al actualei puteri: schimbarea „sistemului ticalosit” si, adaugam noi, ineficient, pagubos pentru cetatean.

Pentru ca acest obiectiv nu este niciodata clar definit, pentru ca lipsesc o strategie clara si un discurs coerent pe aceasta tema, peste 60% din romani resping ideea anticipatelor. Inertiei inevitabile i se adauga lipsa unei mize majore.

Guvernantii par uneori speriati de reactiile negative din presa care le-ar putea cauza pierderea popularitatii. Putini sunt dispusi sa impartaseasca soarta lui Traian Basescu, Monica Macovei sau Ionut Popescu, permanent ironizati si insultati de mass-media ostile.

De ce sunt insa ostile aceste mass-media? Pentru ca patronii lor isi vad amenintate interesele materiale concrete si nu si-au putut negocia cu noua putere un regim preferential in schimbul sustinerii mediatice.

Si ei fac parte din retelele politico-economice care risca sa sufoce tara. Acest lucru il semnala de fapt, poate inabil, presedintele Basescu cand a descins luni la sediul guvernului.

Spre deosebire de unii lideri de opinie care au rastalmacit cuvintele sefului statului incercand sa ne convinga ca grupurile de interese ar fi de fapt benefice capitalismului romanesc, oamenii stiu bine ca este vorba de fapt de retele economico-politice care pretind un statut privilegiat in dauna celorlalti actori economici.

Unii au nevoie chiar de protectie fata de rigorile legii, asa ca se vor opune cu ferocitate decapitarii caracatitei care domina Parchetul General si PNA.

Iata de ce coalitia actuala prezinta riscuri politice majore: daca ea va ramane captiva a intereselor unor membri minoritari, cum este Partidul Conservator, care franeaza schimbarea si au legaturi subterane cu PSD, atunci demersul guvernamental va ramane incoerent si se va bloca la jumatatea drumului.

Alegerile anticipate nu ar rezolva insa automat aceasta problema. Inainte de a fi scosi din casa pentru a vota din nou, oamenii trebuie sa fie convinsi ca merita.

Deocamdata puterea de convingere lipseste, iar schimbarea pare aproape imposibila. Nu este insa obligatoriu ca lucrurile sa ramana asa si, cunoscandu-l pe Traian Basescu, probabil nici nu vor ramane.