SC Romaero SA e o companie solida. Fara indoiala ca e solida, daca in perioada postrevolutionara a rezistat managementului unor asa-zisi “specialisti” de calibrul lui Francisc Toba. Dar oare compania este suficient de solida pentru a rezista si sub managementul “mesterului” in combinatii, Viorel Manole?

Intr-adevar, actualul director general al Romaero, domnul Viorel Manole, are o redutabila carte de vizita. Absolvent al facultatii de aeronave. Trecut invaluit in ceturi. Tot ce se stie e ca, de pe bancile facultatii, a intrat direct in industria militara, indeplinind insarcinari “specifice”. A deprins atat de bine “specificul” incat dupa 1990 s-a fofilat in Departamentul de Inzestrare al A.Ap.

N, unde a avut ocazia sa-si valorifice “talentele”. Pentru inceput, si-a facut ucenicia in cadrul afacerii “Matra”. A fost atat de zelos, incat mai marii sai intr-ale combinatiilor au considerat prudent sa-l faca pierdut o vreme, sub pretext de bursa in Franta.

Din strainataturi, Viorel Manole s-a intors sa-si puna in valoare abilitatile. Mai intai si-a facut “incalzirea” in afacerea “Marconi”. Apoi a sarit direct la nivelul penal, incercand sa insele agentul intermediar, la o tranzactie de armament. Se comenteaza ca acest “succes” al sau e mai pe larg povestit intr-un dosar, care “dospeste” la Parchet inca din anul 2000.

Daca nu l-ar fi rontait carcalacii, de atata dospit…

“Realizarile” sale devenind prea gogonate si intrand in vizorul presei, mai-marii sai intr-ale combinatiunilor s-au decis sa-l vireze la CN Romarm SA. Si nu oriunde, ci pe o functie care cadreaza cu experienta si anvergura sa: director de strategie.

Aici, dansul a avut posibilitati mai largi de exprimare, reusind in timp record sa “intereseze strategic” circuitul comisioanelor pentru vanzarile de arme derulate de Romarm pe relatiile Pakistan, Sri Lanka, Egipt, etc. In principiu, comisioanele erau destinate persoanelor implicate in derularea respectivelor tranzactii.

Dar, minune mare, dupa cate o escala la prietenii londonezi ai d-lui Manole, comisioanele se intorceau strategic tot in buzunarele “mesterului”. Ce se platea ziua, se intorcea noaptea: taina plina de inteles, care pana in prezent a scapat atentiei Curtii de Conturi si PNA.

Postura de director al Romarm i-a oferit strategului Manole si prilejul sa se afirme ca mester in strategii de privatizare. Dansul a inventat astfel privatizarea prin exemplu personal. In sensul ca domnia sa insusi a devenit parte la noi si dubioase vanzari de active din industria de aparare.

Exemplul personal a fost atat de profitabil incat la un moment dat “mesterul” chiar se lauda ca-si cumpara loc in Guvern.

Dar in scurt timp, strategiile si laudaroseniile d-lui Manole au ajuns din nou prea gogonate. Iar mesterul a ajuns din nou in atentia presei. Ca atare, sefii s-au gandit la perspective – si mai ales la o anumita perspective, cam nasoala, a unui scandal de anvergura. Asa incat, ca sa-l scoata de sub tirul jurnalistilor, au procedat ca in balada.

L-au urcat pe Manole pe un acoperis si mai inalt: director general la Romaero.

De indata ce s-a vazut inscaunat, “mesterul” s-a pus pe treaba. In primul rand a durat temelie trainica, inchiriind catre aceiasi amici “strategici” londonezi mai toate spatiile disponibile. Dupa care a aplicat strategia sa de capatai: punerea pe butuci. Din 2003, Romaero n-a mai incheiat contracte de fabricatie pentru material aeronavigabil.

Negocierile cu partenerii externi seriosi bat pasul pe loc,dar s-au inmultit contractele in domeniul reparatiilor si intretinerii de avioane. Iar aici lucrurile se combina repede, in avantajul “mesterului” caruia tare-I plac firmele care achita imediat contravaloarea lucrarilor, astfel incat Romaero sa poata plati cat de iute comisionul pentru “X”ulescu, ca a adus “comenzi in fabrica”.

Iar de aici incolo, taina mare! “X”ulescu “multumeste” pesin dlui Manole Viorel ca a incasat asa rapid comisionul si, comision la comision legand si in buzunar propriu indesand, la 15-20 de avioane tot se strang o suta de mii de verzisori care, convenabil “filtrati” pe filierele batute inca din epoca Romarm, tot in conturile “mesterului” poposesc…

Si-asa a ridicat mesterul Manole prima sa vila: ce agonisea ziua, investea noaptea cu spor. Iar tot ce nu e legat de sarabanda comisioanelor a incetat ca prin minune sa constituie prioritate: avioanele armatei romane zac nereparate, iar programele cu parteneri externi “nefilotimi” bat pasul pe loc, din lipsa de resurse. Un exemplu: in 2004, M.E.C.

a repartizat de la buget 20 de miliarde de lei pentru Centrul National de intretinere si reparatii avioane C130 (program derulat cu Lockheed Marin). “Mesterul” a luat banii si i-a directionat spre firme cu “bonitate”: Con&Con Ploiesti, Romvent, Polisol, Romstrade-Adunatii Copaceni s.a.m.d. Rezultatul nu s-a lasat asteptat: “mesterului” i-a crescut o a doua vila, tot in zona Iancu Nicolae…

Pana la urma, si firmele cu renume au reusit sa priceapa “combinatiile” manolesti. Mai pe scurt, directorul general ziua construia afaceri dar noaptea, daca nu cotizai “strategic”, noaptea contractul se surpa.

Si astfel a ajuns firma Boeing care avea obligatii de contrapartida neonorata de peste zece ani, sa-i aranjeze “mesterului” o excursie de lucru la Paris, cu un intreg alai, pentru a incheia contractul.

Ei, dar ce alai are Manole al nostru! Noua mesteri mari, calfe si zidari, dintre care trei chiar ca si-au insusit bine exemplul sau “strategic”:

- Elena Andrei, director financiar, care pentru a incasa, ea si sefu’ cateva sute de milioane pentru indeplinirea indicatorilor de management, a “combinat” nitel incasarile pe anul 2005, astfel incat sa nu se vada cele 430 miliarde lei datorii si penalizari, “zidite” de mesterul Manole la temelia subrezita a Romaero.

- Lucian Popescu, director de strategie, ultimul vestigiu al Epocii Toba, specializat in “combinarea” privatizarilor inca de pe vremea cand lucra la FPS.

- Constantin Dinischiotu, director commercial, pe post de “personaj negativ”. Dansul are dispozitii sa negocieze la sange cu comisionarii reducerea valorii comisioanelor. Ulterior, vine Manole “salvatorul” care accepta plata integrala a comisioanelor, dar dand si primind. Sau, mai exact, indesand in propriul buzunar!

Ei, dar la asa echipa, proiecte pe masura. Am aflat astfel de curand ca “mesterul” nostru pregateste si la Romaero o privatizare a sa, “prin exemplu personal”. Ca un prim pas, a incercat sa converteasca datoriile in actiuni.

Astfel, pune Romaero aripi de sindrila si apoi ii da branci de pe acoperis, drept in bratele unor “investitori strategici”, care abia asteapta sa cumpere de la SIF Muntenia actiuni Romaero la prêt de nimic. Pasul urmator ar fi privatizarea, dibaci “combinata” de intaiul invatacel al mesterului, “strategicul” Popescu…

Bagand Romaero in picaj, “mesterul” urma sa se aleaga cu garnitura. Fiindca la cele doua vile ale sale nu se potriveste orice masina. Iar vilanele cer cheltuieli, fiind nevoie de leafa pe masura.

Aflam ca, prin negocieri dibace, “strategicii” i-au promis in taina mesterului ca, daca le surpa-n poala Romaero, el se alege cu un BMW de teren, dar si cu un salariu de 100 mi dolari pe an, timp de cel putin cinci ani. Basca, concedii gratis pe coastele insorite ale Mediteranei…

Dar aceasta rodnica alchimie a fost blocata, cu largul concurs al OPSIPI din M.E.C. – care a refuzat sa accepte convertirea datoriilor in actiuni. Situatia l-a pus pe “mester” in postura jenanta: pentru a-si mobile vilanele, a fost nevoit sa “uite” sa vireze la bugetul de stat vreo 50 de miliarde, retinute ca impozit de la salariati.

Gresesc insa cei care isi inchipuie ca “mesterul” ar fi ajuns la capatul resurselor! El are doi asi in maneci. In maneca din dreapta, Manole are niste firme ai caror actionari sunt membri marcanti ai unui anume partid politic, aflat la guvernare. In schimbul inchirierii unor spatii din patrimoniul Romaero, ar fi dispusi sa-l scoata pe “mester” din incurcatura.

Iar in maneca din Stanga, Manole al nostru adaposteste un alt partid politic, interesat sa cumpere, undeva prin Baneasa, o cladire de peste 1.000 de metri patrati, la pret de garsoniera confort trei. Ca din intamplare, cladirea vizata politic se afla tot in patrimonial Romaero…

Iar daca n-ar fi de ajuns, Manole mai are un as pitit si-n cravata: un anumit fost ori actual membru al APIA, doritor sa organizeze un SIAB la Romaero.

In ce ne priveste, speram ca intr-un tarziu tot se va gasi cineva sa-l incalte si pe Manole cu aripi de sindrila si sa-I faca vant din scaunul directorial drept in bratele primitoare ale PNA. Si sa vezi ce fantana bogata in dezvaluiri tainice ar lasa in urma asemenea cadere!