Desi n-a avut loc niciodata o dezbatere serioasa, la care sa participe toata lumea afectata de schimbarea fiscalitatii, cativa politicieni continua sa cocheteze cu marirea cu 3% a taxei pe valoarea adaugata, in viitorul an fiscal.

Ridicarea birului pe consum la 22% pare a fi un proiect politic extrem de riscant, deoarece nimeni nu il priveste cu ochi buni. In eventualitatea aplicarii ei, marirea TVA ar enerva un electorat intreg.

Cresterea birului atasat marfurilor si serviciilor vandute pare sa fie jertfa noastra pe altarul incapacitatii Fiscului de a colecta bani suficienti in buzunarul statului.

Cum masura ar avea ca efect previzibil scumpirea marfurilor si serviciilor, autoritatile spera, cu oarecare naivitate, sa domoleasca si apetitul nostru pentru consum. Aici apare prima contradictie.

Daca intr-adevar marirea TVA va inhiba consumul, cum spera Ionut Popescu, ministrul Finantelor, atunci nu se vor incasa mai multi bani la bugetul de stat si ne putem astepta la alte mariri de biruri pentru a satisface nevoia de bani a tarii.

Un alt motiv de ingrijorare ar fi plasarea noastra pe un loc fruntas intre tarile europene in privinta dimensiunii taxei pe consum. Doar tarile nordice (Suedia, Danemarca) si Ungaria ar avea TVA mai mare ca noi, desi Guvernul ungar discuta de zor introducerea cotei unice de 19%, la care vor sa egaleze si TVA-ul.

Polonezii au o TVA de 22%, dar si ei vor sa introduca sistemul cotei unice, care ar dilua si taxa pe consum. Or avea aceste tari niveluri de TVA mai mari ca noi, dar aplica taxa diferentiat, pe categorii de produse. Polonia, Finlanda au cota zero de TVA si alte cote mai mici fata de nivelul maxim.

Aproape nici un guvern european nu-si permite sa-si striveasca alegatorii contribuabili cu TVA aplicata la cota maxima peste toate produsele si serviciile.

Multe tari au cote minimale pentru produse alimentare, facturi de intretinere si cultura. Incapatanarea de a mari TVA ar deschide o cutie a Pandorei din care ies, mai intai, protestele producatorilor si negustorilor de alimente.

Pe de alta parte, marirea TVA la peste 7 procente fata de cota unica de 16%, ar insemna, intr-un anume sens, o alta stampila aplicata esecului asa-numitei reforme fiscale.

Compromitem insasi esenta cotei unice, avand impozite aliniate la niveluri diferite. Poate ar trebui sa renuntam a mai vorbi de "cota unica", atunci cand ne referim la reducerea impozitului pe venitul persoanelor si profitul firmelor la un nivel egal, de 16%.

Un al treilea motiv de ingrijorare ar fi scumpirea vietii. Analistii estimeaza ca o marire a TVA cu 3% ar putea crea o presiune inflationista. Primele estimari indica un plus de inflatie de 2% in anul viitor, care ar vesteji tinta oficiala de 5%.

Efectele cresterii preturilor si tarifelor se rasfrang si in piata financiara, unde banul ramane scump. Creditele scumpe blocheaza dezvoltarea firmelor romanesti, lucru care duce la o crestere economica anemica.

Milioane de romani traiesc sub pragul saraciei, in timp ce salariul mediu a atins, cu chiu cu vai, echivalentul a 200 de euro. Mai iute ca salariile au crescut insa tarifele la energie electrica, apa, caldura. Un adaos de 3% la factura de intretinere, care se calculeaza in milioane de lei vechi, ar duce in incapacitate de plata sute de mii de familii.

Evident, Guvernul poata sari in actiune, dand ajutoare familiilor defavorizate. Banii pe care i-ar putea imprastia in acest scop vin insa tot de la buget. Ce rost are sa marim o taxa, daca stim dinainte ca va crea probleme sociale, pe care le vom acoperi tot din incasarile bugetului de stat?

Si aici ar putea interveni presiunea consumatorilor cocosati de facturile la utilitati, care ar cere un nivel de TVA mai jos in aceste cazuri. Cele patru miliarde euro pe care firmele le datoreaza statului arata insa ca undeva, in fiscalitatea romaneasca, ceva nu e in regula.

Oricat am spune ca disciplina fiscala nu e o calitate a oamenilor de afaceri, nu putem ignora o alta realitate: birurile enorme pe munca. Nu a facut nimeni un calcul realist cat s-ar incasa in plus daca s-ar reduce pur si simplu taxele pe munca.

De-abia atunci ar iesi la iveala salariile reale ale romanilor, sustin multi analisti, pe buna dreptate. Pana atunci, hai sa traim aventura maririi TVA, intr-o epoca in care tot restul Europei micsoreaza taxele.

Nu in ultima instanta, Romania turistica, atata cata e luata in seama, ar avea de pierdut. Nimeni nu agreeaza tarifele si preturile nejustificat de mari din statiunile noastre. Un plus de trei procente pe fiecare factura ar mari enervarea si ar putea face mai putin atractiva vacanta in Romania.

Oricum analizam fiscalitatea, constatam ca nu facem altceva decat sa punem un petic peste o gaura a bugetului. Daca pocneste intr-o parte, ne repezim sa carpim in alta.

E clar insa ca nu putem aplauda reforma fiscala din ianuarie, pe umerii careia s-au cucerit procente bune din voturile electoratului, fiind, de altfel, una dintre cele mai clare promisiuni ale actualei Puteri.