Trista experienta a celor care au dat o mana de ajutor locuitorilor afectati de cele mai mari inundatii care s-au abatut asupra Romaniei in ultima jumatate de secol a fost dezinteresul sau rautatea oamenilor. O realitate cruda pe care au trait-o oameni bine intentionati, fie ei militari sau voluntari, veniti sa faca ceva pentru a limita efectele dezastrului.

Un exemplu elocvent este povestea relatata in exclusivitate pentru Adevarul de cei patru scafandri care au intervenit in ajutorul satelor aflate sub ape in judetul Galati. Patru tineri care, dintr-un spirit de aventura, au fost de acord sa ii ajute pe locuitori, dar si autoritatile care au demonstrat ca nu aveau dotarile necesare pentru o interventie sub ape.

Ei s-au lovit insa de un obstacol neasteptat: nepasarea.

"Hai sa salvam lumea"

"Eram in "Club A" cand m-a sunat Cristi si m-a intrebat daca vrem sa salvam lumea. Am crezut ca glumeste, dar el a insistat si mi-a zis, pe un ton serios, daca vreau sa merg la inundatii pentru ca aveau nevoie de scafandri. Eu i-am spus ca mergem. Nici nu se punea problema sa nu intervenim daca cineva avea nevoie de noi", a inceput sa povesteasca Rares Gheorghe.

Tanarul, in varsta de 26 de ani, a terminat facultatea de Geografie, a lucrat in Ministerul Transporturilor si acum are o firma de sporturi extreme care include si scufundari. Are echipament de ultima ora si putea interveni intr-o astfel de situatie. Cel care l-a sunat, Cristian Radu, are aceeasi varsta si a fost coleg de liceu cu Rares. Este membru al Centrului Regional pentru Siguranta Rutiera.

Cel de-al treilea membru al echipei care avea sa salveze localitatea Branistea, grav afectata de tavalugul apelor Siretului, este Adrian Marin, 25 de ani. Li s-a alaturat, apoi, si Valentin Gheorghe care, la 27 de ani, este cel mai mare membru al echipei. "Am plecat din Bucuresti cu o masina pusa la dispozitie de firma Eurolines.

Am ajuns, in judetul Galati, la sediul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta. Acolo ni s-a spus sa mergem la Sendreni, o localitate din apropierea zonelor inundate", a continuat Rares. Cei patru scafandri au fost "luati in primire" de colonelul Viorel Zaharia, sef al pompierilor galateni, dar si al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta.

"Omul ne-a pus tot ce a putut la dispozitie: masina, harti si chiar soldati care sa ne ajute. Bine primiti am fost si de primarul din Sendreni, care ne-a asigurat un loc unde sa stam si mancare. Nu credeam ca cei a caror case au ajuns sub ape ne vor trata cu indiferenta", a adaugat, la randul lui, Cristian Radu.

Locuitorii stateau la terase, iar soldatii umpleau sacii cu nisip

Unul dintre primele socuri pe care le-au avut cei patru tineri a fost atitudinea nepasatoare a locuitorilor din Branistea. Inainte de mult mediatizata interventie la statia de pompare din localitate, ei au avut surprinderea sa constate ca satenii ori pescuiau, ori stateau la terasele care nu fusesera acoperite de ape.

Tot in acea zona i-au auzit pe localnici cum povesteau despre cei care cereau bani pentru a-i salva din apele involburate. "Oamenii stateau la bere. Beau si pescuiau. In acest timp, soldatii umpleau saci cu nisip pentru a forma un baraj impotriva apelor. Efectiv nesimtirea era in floare", ne-a spus, revoltat, Rares.

Pe langa ei, cei mai activi erau reporterii de la televiziunile prezente la fata locului. "Unii chiar ne-au incurcat. Eu ma chinuiam sa tin o usa metalica iar un cameraman voia sa imi dea camera sa filmez in interior. Nu puteam, pentru ca erau inauntru Rares si Valentin, care riscau sa ramana blocati. In plus, au dat pe post ca suntem scafandri militari", a mai precizat Cristian Radu.

Cert este ca, desi au fost nevoiti sa se scufunde fara tub de oxigen la patru metri adancime, tinerii au reusit sa dea drumul la conducta cu apa. Practic, asa cum au recunoscut si autoritatile, daca nu se dadea drumul la acea vana de scurgere, barajul facut de militari putea fi depasit de apa Siretului.

A doua zi au stat degeaba pana seara pentru ca venise ministrul Blaga in vizita si toti liderii locali se tineau dupa el. Seara insa au fost solicitati sa intervina la barajul de la Piscu. "Este cel care fusese dinamitat pentru a se evita inundarea altor sate din zona. Acum voiau sa acopere gaura, dar nu reuseau pentru ca in locul in care turnau piatra era deja formata o groapa de la viitura.

Ne-am bagat in apa si le-am aratat pe unde sa formeze digul, intr-un loc mai putin adanc", a precizat Rares.

Primarul din Piscu i-a tratat ca pe niste golani

Comportamentul edilului din comuna Piscu a fost, iarasi, o mostra de iresponsabilitate in viziunea tinerilor. Acestia ne-au spus ca, atunci cand s-au prezentat la Primaria locala, primarul i-a luat la rost. "Efectiv facea misto de mine. Ma intreba: "Pe cine cauti, pe primar? Ia sa vad eu cine e primarul asta".

Pe urma a intrat in cladirea institutiei, s-a asezat la birou si a spus: "Eu sunt primarul. Cine v-a cerut ajutorul?"". Cand a incercat sa ii explice, edilul l-a scos afara, a incuiat usa si l-a lasat pe marginea drumului. "A trebuit sa merg pe jos pana la dig", a adaugat Rares. Apoi a trebuit sa astepte 40 de minute masina care a venit cu ceilalti colegi ai sai si cu echipamentul.

Aceasta in conditiile in care o buna parte din comuna lui era sub ape, ne-a mai povestit Rares. in sfarsit, tinerii si-au vazut de treaba si au intervenit si in localitatea Liesti, unde au deschis o vana de la statia de pompare care se afla la peste patru metri sub apa. Misiunea lor s-a incheiat apoi, dar a ramas gustul amar al atitudinii unora dintre semenii nostri.

"Puteam sa castig cel putin 6.000 de euro pentru aceasta interventie daca ceream bani, asa cum am auzit ca au facut altii. Un prieten m-a intrebat chiar cati bani am luat. Cand a auzit ca am facut-o gratis, a donat si el alimente si apa de circa 200 de milioane", a incheiat povestea Rares Gheorghe.

Tanarul si ceilalti trei prieteni ai sai au primit multumiri din partea reprezentantilor Ministerului Administratiei si Internelor. Dupa cum spuneau, pentru ei a fost o aventura.