Peste trei mii de romani, majoritatea rupti de munca, s-au trezit cu pasapoartele ridicate la intoarcerea in scumpa noastra patrie.
Politia de frontiera, aceeasi care i-a lasat sa treaca fara probleme pe ucigasul Priplata, pe Bivolaru sau pe Maria Vlas, s-a dovedit intransigenta cu amaratii care s-au aflat mai mult de 90 de zile in spatiul Schengen.
Imaginile transmise de la granitele Romaniei au facut inconjurul Europei: oameni plangand, disperati, fara sa inteleaga ce anume a provocat furia autoritatilor. Sa fi considerat oare guvernul ca inundatiile si canicula nu i-au chinuit destul pe romani, si atunci mai trebuia inventat si altceva?
In general, economia Romaniei functioneaza cu doua motoare: unul intern si altul extern. Motorul intern, supus interventiei guvernamentale, nu a functionat niciodata ca lumea. In ultima vreme insa, el da chiar semne de gripare, si asta se observa din parametri precum investitiile straine sau cresterea economica.
Din fericire, pana acum, sincopele de la intern au fost suplinite in ultimii ani de motorul extern, adica de cele aproape trei milioane de romani ce lucreaza in spatiul Schengen. Banii trimisi acasa de acesti oameni tin de ani de zile economia Romaniei la suprafata.
Daca procesul de confiscare a pasapoartelor la frontiera ar continua, intr-o luna de zile sute de mii de oameni ar provoca caderea guvernului si alegeri anticipate, indiferent de ce ar mai dori politicienii.
Oprirea acestor cetateni in tara ar reduce nu numai fluxul de valuta, dar ar creste exponential si numarul somerilor din Romania.
Politia de frontiera a actionat in cel mai militienesc mod cu putinta, dovedind inca o data ca transformarile in Romania se fac greu, pe parcursul mai multor generatii.
Dincolo de asta insa, suspendarea dreptului de libera circulatie este asumata de Romania in numeroase tratate internationale vizand spatiul Schengen, necesare pentru ca romanii sa poata calatori fara vize in Europa. Chiar legea privind poprirea pasapoartelor a fost data in 2003.
Ea nu a fost, insa, aplicata pana acum. Romania n-a avut interesul s-o faca, iar Europa nu i-a cerut acest lucru. Acum, lucrurile par sa se fi schimbat. Din ingaduitoare, asa cum a fost pana de curand cu Bucurestiul, Europa incepe sa devina tot mai severa. Tratatele privind spatiul Schengen sunt doar un exemplu.
Sita a devenit tot mai deasa. In sapte luni, 3,9 milioane de romani au vrut sa plece din tara. Din acestia, 1,2 milioane au fost intorsi de la frontiera, fiindca nu indeplineau conditiile standard de calatorie. In aceeasi perioada, 100.000 de romani au fost intorsi din Spania, 50.000 din Austria, 60.
000 au fost returnati de Franta si Italia. De vina ar putea sa fie politica prea „atlantista”, cum o numea Le Nouvel Observateur, a presedintelui Basescu. Sau curentul de opinie tot mai puternic inregistrat in Europa impotriva migratiei ilegale sau a extinderii spre Est. Sau, poate, toate la un loc.
Cert este ca, pe masura ce se apropie momentul integrarii, Europa incepe sa evalueze Romania tot mai strict, pe baza de criterii si cifre si fara comandamente politice.
Chestiunile nu se refera numai la acordurile de tip Schengen. Bruxellesul se va uita cu mare atentie asupra dosarelor inchise de Romania in timpul negocierilor, de la agricultura la mediu, de la justitie la concurenta.
Oricare dintre aceste dosare poate provoca amanarea admiterii Romaniei in UE, cu consecinte, iata, si asupra dreptului de libera circulatie. Fiindca nu au respectat regula celor 90 de zile in spatiul Schengen, cateva mii de romani nu vor mai putea calatori in Europa cativa ani.
Daca clauza de salvgardare devine operationala, intalnirea cu Europa va fi ratata de 22 milioane de romani.
