Cand eram copii, ne faceam intre noi tot soiul de farse, intre care-mi amintesc acum una destul de rautacioasa. Formam un grup in care toti stiau poanta, in afara de unul singur. Seful grupului le explica tuturor ca o sa-ntrebe la un moment dat: "Cine-i prostul?", la care toti trebuiau sa strige din rasputeri: "Eu sunt prostul!".

Dupa o vreme iar punea intrebarea, la care insa toti taceau, asa ca se auzea doar vocea singurului neinitiat: "Eu sunt prostul!", urmata de hohotele de ras ale tuturor. Uneori mi se pare ca jocul asta se joaca si in curtea noastra politica din spatele blocului euro-atlantic.

Acum cateva luni, tov. Iliescu ii indemna pe intelectualii din PSD sa nu mai suporte pasiv ironiile si atacurile "dreptei", ci sa le dea o replica viguroasa, pe masura celui mai lat partid din Romania.

Mai mult, cerea sa se constituie un corp organizat de "ganditori de stanga", care sa faca legea in piata ideilor. Nu mai trebuiau lasati legionarii si golanii sa spuna vrute si nevrute nepedepsiti. Intelectualii pesedisti, cati vor fi fost (caci nasc si la Moldova oameni...

), au ascultat cuminti, rostind sfatos cate un: "Asa e!", ca-n piesele istorice romanesti, si-apoi s-au dus cu totii pe la casile lor.

Asa se face ca, venind prima ocazie politica, la intrebarea: "Cine-i prostul?"s-a lasat o liniste profunda si, deodata, in tacerea lugubra, s-a auzit, cristalina, o voce de care nu ne mai aduceam de multisor aminte: "Eu sunt prostul!".

Daca tacea, Adrian Severin ramanea filozof. Dar eroii n-au acceptat niciodata tacerea rusinoasa, chiar sanatoasa fiind. Severin n-a tacut cu nici o ocazie.

Vocea-i patrunzatoare a infierat mereu, cutezator, vicisitudinile sortii, de orice fel si de orice origini.

Acum multi ani s-a revoltat titanic la gandul ca meschina natura n-a daruit molecula de apa decat cu doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, si asta pe tot teritoriul Bucurestiului, privand doua milioane de oameni de comoditatea de-a bea apa grea.

Nimeni nu l-a urmat, nimeni nu l-a inteles, iar consecinta e ca si acum bem aceeasi apa saraca si nehranitoare. Dupa o vreme de odihna laringiana, aceeasi voce a denuntat conspiratia mondiala antiromaneasca si a vanturat promisiunea unei liste de spioni care ne-a inflacarat imaginatia.

"Maica, multi te-au dusmanit, ca esti neam blagoslovit", inganam si noi, infiorati, cu Arghezi. Lista s-a dovedit lunga, dar numele de pe ea putine, ce zic eu, nici macar unul singur, de samanta.

Lista s-a volatilizat o data cu autorul ei si ne-am inchipuit ca, spre linistea noastra, distinsul intelectual pesedist avea sa ramana mut, ratacit prin comitetele si comitiile unde-si face veacul.

Adrian cel cu nota doi la chimie, Petre cel descheiat la slit si Dan, prietenul palmierilor aveau sa ramana nu in istorie, ci doar in galeria grotesca a ministrilor pe care ni i-a dat marele partid.

Succesul insa, in lumea noastra capitalista, se cere stors pana la ultima picatura. A avut succes "Batman"? Se face "Batman, seria a doua". A mers "Razboiul stelelor"? Tragem repede "Imperiul contraataca"...

Adrian Severin nu putea ramane nici el neexploatat pana la capat. In definitiv, el a fost – si a ramas – cel mai tipic exponent al falangei de genii "de stanga" la care se referea bunicuta, si singurul a carui voce s-a auzit, in linistea inteleapta din jur, la chemarea lui.

Asa ca, dupa un stagiu de pregatire pe spinarea neinsemnatului autor al acestor randuri (pe care l-a comparat de curand cu Trotki, ceea ce-n definitiv nu face rau nimanui), incisivul Adrian s-a dat la un peste mult mai mare, la insusi carmaciul suprem, ai carui ochi cam ingusti i-au inspirat o minune de articol, demn de studiu din orice punct de vedere, de la cel ideologic la cel patologic pur

si simplu.

Tatar, "alogen" (cuvant care-n anii ’30 era la moda-n toate cuibusoarele de nebunii legionare), urmas nu doar al lui Ginghis Han, cum s-ar crede, ci si al lui Napoleon, Hitler si Stalin (da, toti la un loc, ceea ce nu vezi prea des in ziua de azi), diabolicul Basescu ne-a imbrobodit pe noi toti, frustratii de rand, de mai mare dragul.

Biata Romanie, inconjurata de neprieteni, dusmanita de milenii, "ca-i neam blagoslovit", e deplansa patetic pentru vremile de restriste pe care le-a apucat.

Harnicul Adrian a adunat cu sarg, cum se vede, toate perlele fascisto-comuniste, a insirat "din bube, putregaiuri si noroi"coliere delirante pe care le-a atarnat de gatul presedintelui cu ochi orientali, atat de seducatori. Severin seria a doua aduce prin urmare multe dezvaluiri pe care le asteptam cu totii cu interes.

Dupa sus-amintita farsa din copilaria mea, unii copii pacaliti radeau si ei de renghiul care li se jucase, dar altii se "ofticau"si sareau la bataie. Adrian Severin adopta alta tactica.

L-am vazut la televizor explicand foarte grav ca el n-a strigat nicidecum: "Eu sunt prostul", ci "Eu cant postul", "Eu vand rostul"sau orice alta combinatie.

Am aflat ca "alogen" nu-nseamna alogen, "tatar" nu-nseamna tatar, Hitler nu e tipul pe care-l numeam noi asa, ci poate un var de-al lui, pe semne cu acelasi nume...

OK, n-om fi auzit noi bine. Dar macar altii sa auda.