O informatie mai veche a revenit pe tapet in aceasta saptamana, provocand valuri pe piata imobiliara: un cutremur ca acela din 1977 ar sterge de pe harta cateva milioane de cladiri.

Este invocat un studiu INCERC aparut in anul 2002, continand date de la penultimul recensamant - cel din 1992, dar prezentat ca fiind de maxima actualitate.

Se scrie, in acel studiu, ca in cazul unui cutremur pe timp de noapte (ora 21.00), "peste 450.000 de locuitori se pot afla in cladiri care depasesc gradul trei de avariere (construite inainte de 1977); dintre acestia, pot fi considerati captivi in cladire (in functie de caracteristicile constructiei) un total de 95.000 de persoane, dintre care 54% in cladiri inalte; se pot produce peste 6.

500 de pierderi de vieti, peste 16.000 de raniti grav, concentrati in cladirile inalte realizate pana in 1977".

Interesant este ca, acum, se zvoneste ca primariile ar organiza "simulari" ca sa masoare cu exactitate eventualele pagube in caz de cutremur, gradul de pregatire a populatiei si viteza de reactie a autoritatilor (zvonuri lansate in publicatiile de specialitate, dar si de unele televiziuni, apoi dezmintite de primarii).

Asemenea zvonuri au creat rupturi adanci intre diversii operatori ai pietei imobiliare, pe de-o parte, si reprezentantii autoritatilor locale.

Miza este uriasa: daca asigurarea locuintelor ar deveni obligatorie - ceea ce-si doresc cu ardoare atat asiguratorii, cat si alesii locali - s-ar pune in miscare sume de ordinul miliardelor de euro.

Iar din acest butoi cu miere s-ar infrupta si societatile ce se vor ocupa de respectivele asigurari, dar si alesii locali, in calitatea lor de intermediari - aducatori de clienti pentru asiguratori.

Nu intamplator, in aceasta perioada se poarta discutii aprinse la nivelul primariilor si chiar al ministerelor ce ar putea fi implicate, pe marginea proiectului de lege privind asigurarea obligatorie a locuintelor.

"Statul se implica intr-un business privat"

Asigurarea locuintelor este in esenta un lucru bun, insa trebuie facuta in anumite conditii, atrag atentia reprezentantii sectorului imobiliar. Emil Giurgiu, presedintele Camerei de Comert Imobiliar din Romania, crede ca asigurarea nu trebuie sa aiba un caracter obligatoriu, ci trebuie sa i se lase proprietarului libertatea de a decide singur.

Si cum societatile de profil evita sa asigure atat casele din chirpici si paianta de la tara, cat si locuintele cu bulina rosie, "atunci de ce sa vorbim despre obligativitatea asigurarii locuintelor?", se intreaba retoric analistul imobiliar.

El atrage atentia asupra rolului "nepotrivit" al autoritatilor in toata aceasta ecuatie. "Asigurarea este o afacere care se incheie intre firma de asigurari si cetatean. Or, este nepotrivit ca statul sa se implice intr-un business privat, incurajand anumite firme de asigurari", este de parere Giurgiu.

Mai mult, participarea autoritatilor la acest proiect reprezinta o practica anticoncurentiala, atrage atentia Artur Silvestri, presedintele Patronatului Imobiliar Roman.

"Statul le pune asiguratorilor pe masa niste contracte care genereaza profit. In mod normal, ar trebui sa se autosesizeze Consiliul Concurentei, pentru ca sunt avantajate societatile de asigurari in defavoarea altor categorii de companii", ne-a declarat Artur Silvestri.

Revenire spectaculoasa

De altfel, aceasta nu este prima tentativa a autoritatilor de a introduce obligativitatea asigurarii locuintelor la nivel national. In urma cu trei ani, proiectul de lege privind asigurarea obligatorie a locuintelor impotriva dezastrelor si calamitatilor naturale provocase ceva valuri.

Asiguratorii propuneau atunci doua trepte de despagubire: asigurari obligatorii ieftine cu limita redusa de despagubire, respectiv asigurari facultative, pentru pierderi mai mari.

Directorii majoritatii companiilor de asigurari cereau ca reasigurarea sa provina din surse publice sau cel putin din surse private, dar garantate guvernamental. Cu alte cuvinte, asiguratorii isi asumau un risc minim, cu toate ca ar fi incasat banii de la asigurati.