Desi in ultimii ani au aparut pe piata muncii o multitudine de contracte individuale de munca, cele colective continua sa fie predominante in domeniile cu rezistenta la reforma. In functie de numarul de oameni acoperiti de un contract colectiv, acestea sunt: pe tara, pe ramura, pe subramura si pe intreprindere.
In majoritatea institutiilor de stat sau a fabricilor detinute de stat, cea mai intalnita forma de angajare este cea sub forma contractului colectiv de munca. Acest tip de intelegere se poate incheia intre mai multe parti contractante, dupa cum suna din denumire.
In aceasta situatie, cele mai multe parti se grupeaza in cadrul unui tip de asociere, astfel incat, in final rezulta doua parti, ca in orice alt contract de munca: angajatorul si angajatul. Numai ca angajatul ia forma unui personaj colectiv.
In Romania personajele colective apar in anumite situatii, precum mitinguri, proteste, revolutii din decembrie, in cartile despre rascoala din 1907. O situatie mai pasnica in care personajul colectiv apare este incheierea unui contract colectiv de munca. Partea care constituie angajatul este compusa, asadar, din mai multe persoane.
Contractele se impart in mai multe categorii
Contractele de acest gen sunt si ele, la randul lor, impartite in mai multe categorii. Daca este sa le luam dupa criteriul numarului de oameni care compun partea care in contract se gaseste la capitolul "angajatul", avem cateva tipuri: pe tara, pe ramura, pe subramura si pe intreprindere.
Aceasta situatie poate crea o serie de avantaje, in ceea ce priveste stabilitatea locului de munca in special. Dezavantajele care pot aparea sunt reprezentate in primul rand de egalitarismul promovat prin intermediul contractului colectiv de munca.
Sa luam ca exemplu domeniul aviatic. Prevederile unui contract colectiv de munca din aviatie ii include in aceeasi categorie, a angajatului, atat pe pilotii greu incercati, cat si pe hamalii necalificati. Cele doua categorii profesionale au in comun domeniul in care lucreaza: aviatia.
In schimb, daca este sa punem in balanta munca, tipul de munca, gradul de solicitare din cele doua categorii, ajungem la concluzia ca ele nu sunt egale si era necesar ca intr-o prima instanta sa fie tratate separat.
Sa ne gandim ca o astfel de situatie este intalnita in numeroase domenii de activitate, in care rolul aviatorului este luat de o alta persoana cu studii superioare si cu inalta pregatire in domeniu, iar cel al hamalului din aeroport este luat de un alt angajat - sa zicem, un muncitor necalificat.
Cum sta situatia in Occident
In unele tari din vestul continentului este inca la mare pret ideea contractului colectiv de munca. In acele tari, contractul colectiv de munca a ramas inca activ. Este, in fapt,o relicva a unor vremuri de mult apuse. Din cauza hatisului legislativ, mai exista inca anumite domenii de activitate afectate de aceasta configuratie a contractului de munca.
Cele mai elocvente exemple sunt Franta si Germania. Tari cu traditie democratica, mai au inca de armonizat propriile legislatii ale muncii cu cerintele pietei actuale a muncii pe plan european. Cu toate acestea, chiar si in cele doua tari, contractul colectiv de munca este in curs de eliminare. Va fi inlocuit, bineinteles, cu contractul individual.
Un contract individual este forma de angajare cel mai des utilizata in Occident. Principala motivatie este ca in acest mod angajatul este evaluat direct, iar in caz de evenimente neplacute sau de incompatibilitate cu locul de munca, incheierea contractului se face doar cu un singur om, fara sa fie afectate contractele celorlalti.
Din nefericire, noi am preluat exemplele ratate ale Uniunii Europene si le aplicam la scara larga.
Contractul colectiv de munca versus contractul individual
In primul rand, un contract colectiv de munca presupune existenta mai multor angajati, care sunt inclusi in prevederile contractuale. Acest lucru poate fi considerat foarte usor un avantaj, deoarece se scurteaza timpul alocat negocierii cu fiecare in parte.
Daca mai multi oameni au in comun un deziderat ce tine de salarii, de conditii de munca si mai ales daca acestia isi desfasoara activitatea intr-un mediu asemanator, este chiar de preferat sa fie adoptata solutia contractului colectiv de munca. Bineinteles ca negocierea pentru acest contract va dura mult mai mult decat una clasica, pentru un contract individual.
Unele contracte de acest gen pot sa prevada in cadrul obligatiilor angajatorului si clauze precum pastrarea in cadrul serviciului a unui numar fix de angajati intr-o anumita perioada de timp.
Sau in caz de concedieri sau de restrangeri ale activitatii, se statueaza destul de clar intr-una dintre prevederile contractului un numar exact de angajati sub care nu se poate scadea in nici un fel de situatie.
Ce spun patronii
In opinia lui Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), contractele colective de munca elimina serios din spiritul de competitivitate la locul de munca, prin introducerea unui sistem de calcul egalitarist.
Domnia sa considera ca un sistem bazat pe contracte individuale de munca presupune si un grad mai ridicat de stimulare a angajatilor, in functie de performantele fiecaruia.
In cazul unui contract colectiv, angajatorul are obligatia de a imparti fondul de premiere in mod uniform, daca in contractul generic se specifica acest lucru.
Ce spune legea
In contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2005-2006, incheiat in conformitate cu Legea 130/1996, se prevede ca timpul legal de munca este de 8 ore pe zi, adica 40 ore pe saptamana.
De asemenea, durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore saptamanal, inclusiv orele suplimentare, calculata ca o medie anuala. Orele suplimentare se pot efectua numai cu consimtamantul salariatului.
Munca suplimentara obligatorie este prevazuta numai in cazul prevenirii sau inlaturarii unor calamitati naturale, ale unor accidente sau ale altor cazuri de forta majora.
Incepand cu 1 ianuarie 2005, salariul minim brut negociat pentru un program complet de 170 ore, in medie, este de 330 lei noi (3.300.000 lei vechi)/luna, adica ceva mai putin de 2 lei noi (20.000 lei vechi)/ora.
Contractul prevede si o pauza de masa de cel putin 15 minute pe zi. Salariatii au dreptul la concediu platit de 21 zile lucratoare pe an. Pentru rezolvarea unor situatii personale, angajatii pot solicita concediu fara plata.
