Desi a primit aviz favorabil unanim in CSM, noul sef al PNA, Daniel Morar, a avut de facut fata unor intrebari nu tocmai comode.

Cea mai parsiva a parut, de departe, cea in care i s-a cerut sa spuna la cite flagrant delicte a participat in ultimii cinci ani. Daniel Morar a raspuns sec: la nici unul.

Intrebarea nu e doar parsiva, ci si stupida, tocmai pentru ca i-a fost pusa celui care urmeaza sa conduca lupta impotriva marii coruptii.

Dupa cincisprezece ani, in care metodele de a corupe si a fi corupt au devenit din ce in ce mai sofisticate, flagrant delictul a ramas cea mai rudimentara forma de a le dovedi.

Poate doar niscaiva crapi hapsini ca Pavalache sa se mai preteze la spaga data din mina in mina, caci pina si functionarii marunti au gasit forme redutabile de a nu se lasa prinsi.

Iata una dintre ele, pusa de folclor pe seama unui faimos inspector de primarie de sector, dar, probabil, incercata si de altii. Esti functionar si ai, spre exemplu, un fier de calcat vechi, din ala cu carbuni. Rogi un complice sa-l depuna la o consignatie si sa ceara pe el 500 de milioane de lei.

Vinzatorul nu are de ce sa refuze, pentru ca, oricum, comisionul lui e proportional cu pretul. Dupa aceea, din pozitia de functionar public, trebuie doar sa spui vreunui fraier a carui soarta sta in pixul tau ca iti place mult acel fier de calcat de la acea consignatie.

Omul il cumpara si ti-l aduce, ca sa-l folosesti data viitoare, iar complicele recupereaza banii. Unde ar trebui organizat flagrantul in aceasta schema? In cel mai bun caz, in momentul in care fierul este adus functionarului. Rid si curcile de asa obiect delict…

Revenim la intrebarea adresata procurorului Morar: de ce a fost pusa? Daca cel care a formulat-o chiar crede ca eficienta luptei impotriva marii coruptii se masoara prin numarul de flagrant delicte, atunci avem o problema in CSM.

Daca insa a facut-o din alte motive, tot o problema avem, dar de alta natura. Am putut-o vedea in presa de a doua zi. O seama de ziare au primit cu ostilitate numirea lui Morar in fruntea PNA.

Au preluat din zbor informatia cu flagrantele si au facut din ea un cap de acuzare. Mingea le fusese servita din CSM. Raspunsul lui Morar, ca s-a bazat mai mult pe documente bancare si pe acte contabile, ar fi trebuit sa arate ca absenta flagrantelor nu e neaparat ceva rau – sau, in orice caz, nu are relevanta.

Cit priveste cealalta acuzatie care i se aduce, privind arestarea lui Liviu Ciupe, sa fim seriosi… Am mai spus-o: nu avem a ne teme de procurorii care acuza, care fac rechizitorii si se bat pentru ele in instanta, ci de cei care, pe-o mina cu inculpatii, pun NUP pe dosar.

Iar inregistrarea SRI pusa la dispozitia presei de catre Daniel Morar arata ca Liviu Ciupe parea a sti bine cum se ingroapa in asfalt vreo 200 de miliarde de lei.

P.S. Foarte interesanta ultima declaratie de avere a lui Dan Ioan Popescu. Vreo 300.000 de dolari facuti din vinzare de „mobilier si diverse obiecte“ catre persoane fizice, societati comerciale si – da! – consignatii.