„Chiar unul dintre cei care au sarit foarte agresiv este un ziarist care avea acces la mine de multa vreme, dar care si-a permis, in ziua in care Parchetul ancheta un oarecare personaj, sa sune si sa ameninte.

Deci s-a ajuns pana acolo incat un ziarist isi permite sa sune la presedintele Romaniei, si asta e sistemul mafiot care reactioneaza, si sa ameninte ca in toate ziarele pe care le controlez, si o sa vezi ce-o sa-ti fac, te termin... Asa gandeste un ziarist, iar eu nu spun prostii.”

Daca pentru o clipa, noi, simplii cetateni, am putea crede ca seful statului spune prostii, atunci inseamna ca e vai de tara asta. Prin urmare, nu pot decat sa iau de bune, pana la virgula, aceste fraze rostite, luni, la Radio Romania de insusi presedintele tarii, dl. Traian Basescu.

Ce spun ele? Spun lucruri teribile. Dl. Traian Basescu are „de multa vreme” o relatie speciala cu un ziarist. Acest ziarist suna intr-o zi speciala – „in ziua in care Parchetul ancheta un oarecare personaj” – si il ameninta pe presedinte cu o campanie de atacuri in publicatiile pe care le controleaza.

Presedintele califica asta nici macar ca pe un simplu santaj de presa – „da-mi niste publicitate ca sa nu dau ancheta aia!” – ci ca pe o reactie a „sistemului mafiot” al carui varf de lance este un ziarist.

Exprimarea d-lui Basescu este cat se poate de corecta atata vreme cat gestul ziaristului in cauza presupunea, evident, influentarea grava a actului de Justitie, amenintarea sefului statului si folosirea presei ca mijloc de presiune politico-banditesc. Dupa care, tot dl.

Basescu spune ceva si mai grav pentru breasla ziaristilor: „Asa gandeste un ziarist”. Aceasta propozitie cu sens categorial defineste ziaristul, in general, ca pe un soi de gangster cu pix.

72 de ore mai tarziu, bronzat si relaxat, iesit pe peluza de la Cotroceni ca la un picnic, dl. Traian Basescu ne serveste un procedeu des folosit de politicienii nostri dragi: prostirea in fata.

Cu hahaitul binecunoscut, d-sa zice ca „nu am considerat amenintarea ca «o sa te scriu» ca o amenintare la adresa sigurantei nationale. Eu sunt scris de foarte multa vreme”.

Deci nu mai avem sistem mafiot, nu mai avem un personaj cercetat de Parchet, iar daca i-as pune acum d-lui presedinte pe banda zicerea sa indignata „Deci s-a ajuns pana acolo incat un ziarist...”, probabil ca d-sa ar mai ranji o data: „Am zis eu asa ceva? Ei, am glumit...”

Reactia unui sistem mafiot prin amenintarea presedintelui nu e o amenintare la adresa sigurantei nationale? Atunci ce e, un pamflet, o caricatura? Nu dl.

Basescu este cel care a propus considerarea coruptiei ca atentat la securitatea nationala? Dar faptul ca un ziarist capabil de astfel de acte a avut ani de zile o relatie privilegiata cu actualul presedinte al Romaniei, nu e tot o problema de siguranta nationala?

De fapt, ceea ce rezulta din aceste doua transe de declaratii prezidentiale este o dubla discreditare a presei. Mai intai, dl.

presedinte induce publicului ideea ca ziaristii sunt tot un soi de mafioti, apoi intareste aceasta defaimare prin clementa prezidentiala perfid-glumeata: „Ei, asa sunt ei, ce poti sa le faci, eu n-o sa dau pe nici unul in judecata...” Este exact mecanismul folosit de dl.

Basescu in relatia cu guvernul. Asa cum scriam inca de la montarea acestei „crize” (a cata?), acuzele grave aduse de presedinte privesc fapte de mare coruptie care ar fi trebuit sa duca – „iesirea din minciuna” – la demisia respectivilor ministri, dar si a premierului, deci a intregului cabinet.

Atat presedintele, cat si premierul au cerut sus si tare declasificarea documentelor SRI care dovedesc coruptia la nivel inalt. Sunt primii doi oameni din stat ca importanta niste ignoranti, de vreme ce abia acum afla ca respectivele documente nu pot fi declasificate, prin lege, decat dupa 40 de ani? In ce-l priveste pe dl.

Basescu se poate sa fi stiut foarte bine acest lucru, dar avea nevoie si de declaratia asta pentru efectul dramatic. Dupa ce scopul sau real, care nu e atat lichidarea coruptiei, cat punerea d-lui Tariceanu cu botul pe labe, a fost atins, dl.

presedinte a inmuiat tonul, declarand, in cadrul aceluiasi picnic de la Cotroceni, ca vrea indreptarea, nu pieirea pacatosilor guvernamentali. De-acum inainte, guvernul Tariceanu e, in ochii publicului, un guvern putred, pe care numai bunavointa lui Basescu il mai tine...

Si se complace in aceasta situatie, ca sa mai ramana o vreme la putere.

Ceea ce ziaristii de buna credinta nu cred ca vor accepta. Dl. Presedinte mi-a transmis ca pe 22 august, la intalnirea cu Consiliul de Onoare al Clubului Roman de Presa, vom discuta chestiunea ziaristului-mafiot si dupa aceea domnia-sa va face o declaratie publica.

Ce pot sa-i garantez d-lui presedinte e ca in urma acestei intalniri nu va mai rezulta nici o abureala.