Romania a fost condusa pana acum dupa vechea zicatoare a gunoiului ascuns sub pres. In aceasta logica, unii spun ca e rau ca seful statului si-a criticat propriul guvern in public, ca rufele murdare ale puterii ar fi trebuit spalate intre zidurile Palatului Victoria.

Ca acuzatiile sale au discreditat guvernul ca institutie si i-au aruncat pe ministrii cabinetului Tariceanu in purgatoriul oprobriului general, punand semnul egalitatii intre ministru si corupt. Altii se declara dezgustati sau dezmagiti de scamatoriile politice ale presedintelui.

Responsabilitatea puterii nu a fost pana acum asumata decat formal in fata electoratului, in fapt raportandu-se la familia politica sau la clientela.

Seful statului, oricare ar fi fost acela, s-a simtit obligat sa ascunda opiniei publice decizii guvernamentale sau actiuni politice care au prejudiciat interesul public, pentru a proteja imaginea partidului care l-a sustinut sau a aliatilor politici.

Asa a facut Ion Iliescu, chiar si Emil Constantinescu, care, cu exceptia unor critici intamplatoare si vagi, au ales varianta discutiilor de salon prezidential, incheiate de obicei prin compromis. Traian Basescu procedeaza altfel, expune sistemul de complicitati care a sustinut clasa politica, pretinzand ca actioneaza in virtutea responsabilitatii fata de cetateni.

Constient ca sursa puterii lui nu sta in politica, ci in capacitatea de a provoca, de a starni simpatie si antipatie, de a misca masele, gestul presedintelui nu este deloc dezinteresat, ci dimpotriva. Prin desolidarizarea de greselile executivului sau ale partidelor de la putere, el este primul castigator.

Traian Basescu tine electoratul in priza si exercita simultan o presiune constanta asupra guvernului si a coalitiei, fara a abuza de prerogativele sale constitutionale, mai eficienta decat orice dezbatere cu usile inchise.

Indiferent cum si-a transmis mesajele, televizate la ore de maxima audienta sau acordate unor ziare ori posturi de radio cu audienta limitata, afirmatiile sale s-au rostogolit in spatiul public saptamani intregi, disecate, comentate, contrazise, injurate ori apreciate. Cand ultima interventie si-a consumat toate efectele mediatice, a revenit explodand alte bombe.

Iesirile in public reprezinta alibiul presedintelui pentru situatia in care guvernarea esueaza in a indeplini angajamentele politice ale Aliantei, indiferent care ar fi motivul.

Traian Basescu si-a luat ca jurati cetatenii, pe care incearca sa-i atraga de partea sa, chiar impotriva propriilor aliati politici.