Scriitorul si analistul vietii noastre politice Octavian Paler comenta, zilele trecute, ca la noi demnitarii sunt ca maimutele: arunca miezul bananei si flutura apoi coaja.
Referindu-se, e clar, la circul politic pe care-l traim. Pornind de la aceasta opinie, se mai pot trage niste concluzii, nu doar cele directe si deloc magulitoare pentru clasa noastra politica.
Pana la urma, cine mananca banana, cine se infrupta si cui ii arunca dispretuitor coaja, deci resturile, dupa ce va fi fiind fluturata a dispret? Probabil, fiecare dintre dumneavoastra va veti simti ca facand parte din cei lezati.
Asa si este. Din ignoranta sau din prea plin de sine, clasa politica nu mai are, pentru noi, decat resturi. Resturi de atentie, resturi de preocupare, resturi de interes si tot resturi de compasiune.
Restul a inlocuit painea alba aburinda, unsa cu unt proaspat si gustos, indulcit apoi cu un strat de miere - promisiuni din campania electorala, alaturi de laptele tot electoral, fireste.
Presedintele vrea sa se delimiteze de guvernare, e simplu de inteles, dupa declaratia de joi seara, in care a atacat frontal cel putin patru subiecte de interes public: sanatatea, energia, vama si cele opt procente din actiuni ce vor fi vandute salariatilor Petrom.
"Presedintele e un fin observator al vietii romanilor!" - aceasta este concluzia pe care nu ai cum sa nu o tragi dupa un astfel de discurs. Se pune insa intrebarea daca este benefica interventia presedintelui, facuta in aceasta maniera, pentru viata noastra, pe care ne-a promis-o mai buna.
Pentru el, e clar ca e un castig de imagine, fata de premier, ministri, secretari de stat, parlamentari.
Dar poate fi banuit de egoism, pentru simplul motiv ca nu face nici un efort sa fie mai discret, mai intim, cu mai putina lumina sau camere de luat vederi, cand se refera la echipa guvernamentala, pe care a girat-o la inceput.
A trecut prea mult timp si nu sunt rezultate? Nerabdarea nu se sustine pentru ca, sa ne amintim, nici nu s-au instalat la Palatul Victoria, si ministrii au lucrat cu sabia anticipatelor deasupra capului, v^nturata chiar de presedintele Basescu.
E usor acum, din postura de tatuc al natiunii, sa vii si sa anunti care sunt domeniile unde ceva e putred - unele dintre ele - pentru ca despre mediu, transporturi si chiar cultura presedintele nu sufla o vorbulita.
Nu inteleg cum un om atat de eficient ca presedintele inghite pierderea de timp de la cultura. Mona Musca si-a dat demisia, Adrian Iorgulescu este noul ministru al culturii, dar nu poate intra in minister, daramite sa se apuce de treaba, pentru ca seful statului nu-i semneaza confirmarea pe post.
Chiar si la ultima sedinta de guvern, dupa atata vreme, tot Mona Musca a reprezentat institutia.
Revenind la impactul declaratiei presedintelui, refuz sa cred ca nu realizeaza faptul ca toate aceste palme date in public premierului si ministrilor nu inseamna altceva decat discreditarea acestora.
Acum, daca am fi doar noi, romanii, care ne-am face o impresie proasta despre ei, n-ar fi mare bai, suntem obisnuiti. Dar ce ne facem cu strainii, care privesc crucindu-se spre o Romanie a galcevei, a orgoliilor, a imbatosarilor si renuntarii la orice urma de intelepciune si decenta?!
La un presedinte care vrea, cu tot dinadinsul, sa-si conserve imaginea si la un premier care nu ridica manusa revansei pentru ca, daca tot e bal, bal sa fie?!
Tragicomedia se va termina. Orice e omenesc are si un sfarsit. Nu vreau sa merg cu gandul prea departe, sa cred ca este ceva malefic in comportamentul nostru.Asa ca, umili si resemnati, ca de fiecare data, romanii vor achita nota de plata a smintelii politicienilor si o vor lua de la capat.
Invatand, din nou, ce e aceea speranta, ce e acela viitor. Care viitor? Poate viitorul nostru de republica bananiera, ca tot ii compara domnul Paler pe oamenii politici cu niste maimute…
