Ce-or fi cautat agentii secreti in restaurantul unde luau masa premierul si cativa din amicii sai? S-or fi infiltrat printre chelneri? Au fost aceleasi surse anonime folosite pentru compromiterea ministrului Justitiei intr-un restaurant de la Marea Neagra?

De ce si de catre cine au fost scrise rapoartele unor trancaneli de pahar si fripturi? Si cum a ajuns o apropiata a presedintelui sa ia parte la cina cea de taina unde se puneau la punct cu cartile pe fata de masa mari inginerii financiare?

Pe cealalta parte, ramai mai mult decat visator cand citesti pe site-ul Guvernului un comunicat prin care primul-ministru, pentru a elimina orice suspiciune, precizeaza ca "reprezentantul industriei de tutun la care facea referire seful statului este Peter Imre, vechi prieten de peste 12 ani, cu care mi se intampla sa joc table pe plaja".

Parca-l vezi pe sobrul si elegantul prim-ministru dand cu babaroasele, fie si pe plaja, in compania selecta a unui negustor de tutun. Insa, amicul de table ridica miza, precizand ca prietenia lor se bazeaza pe "valori".

Valori? Lei vechi, noi, devize? Misterul se mai limpezeste cand afli ca partenerul de table, recent, a obtinut din partea guvernului o decizie care pune in dificultate concurenta. Una vorbim, alta fumam. Si toti fumam!

Lui Traian Basescu, mare maestru al combinatiilor, aceste echivocuri ii vin ca o manusa. Mai ales ca, de la o vreme, desi are o bogata viata mondena, se are bine doar cu cei din serviciile secrete.

Le citeste cu mai mare placere rapoartele decat hotararile de guvern. Iar ce spun serviciile secrete, pana mai ieri rau-famate si politizate, a devenit astazi parte din discursurile prezidentiale.

S-ar zice ca Traian Basescu nu mai are incredere in multa lume. Orizontul lui s-a saracit de cand partidele din Coalitie au reusit sa indeparteze perspectiva alegerilor anticipate.

Intamplarea cu premierul si amicii sai da de inteles ca nimeni nu poate fi sigur si ca anchetele referitoare la marea coruptie incep de la varf.

Mai mult, e un fel de a zice ca imaginea presedintelui autoexilat pe aleile Cotroceniului este o legenda. Ca nu trebuie sa faca mari eforturi pentru a se pune in calea coruptiei. Ca este prezent si ca fara el cine stie ce mare catastrofa s-ar putea petrece.

In cele opt luni de bantuit prin palatul Cotroceni, Traian Basescu a reusit sa-si puna pe picioare propriul sau guvern cu care a infiltrat Cabinetul Tariceanu.

Nu e de mirare ca acesta, pana nu demult simbol al elegantei, a inceput sa-si puna cizme de cauciuc si salopeta proletara. Discursurile lui, pana mai ieri exacte pana la plictiseala, au inceput sa devina evazive si poetizante.

Probabil ca si in intimitate se stramba la oglinzile de-acasa, sa aiba ce scrie in rapoarte cei care-l monitorizeaza. Nu e de mirare, premierul a descoperit ca mai toti ministrii PD-ului sunt ochiul si timpanul presedintelui.

Pe cand Sulfina Barbu, apropiata a presedintelui, pierdea terenul in fata torentilor care inecau Banatul, presedintele il persifla pe premier ca nu are curajul sa se puna in fruntea celulei de criza, asa cum o facuse el, in cazul jurnalistilor rapiti in Irak.

Cand s-a vorbit despre comportamentul abuziv al politiei de frontiera, presedintele a amintit despre coruptia din vami, iar in afacerea liberalizarii energiei mai ca nu l-a facut mincinos pe premier.

Vicepremierul Seculici a si recunoscut in felul lui ca l-a cam parat pe premier la Cotroceni, cand a fost sarit de la semnarea ordonantei referitoare la liberalizarea energiei.

E clar, la Palatul Victoria ministrii PD formeaza un guvern aparte, infailibil, al caror rol este sa puna in evidenta indecizia, neprofesionalismul sau coruptia celorlalti ministri.

Cu o singura exceptie, Ministerul de Interne, in ograda caruia s-au petrecut fapte de toata minunea: scandalul pasapoartelor, politisti care omoara oameni in bataie, fuga lui Priplata.

Toate trecute cu vederea de presedinte, probabil in numele unei prietenii bazata tot pe valoare.

In vreme ce Basescu agita pumnii pentru a prinde pestii cei mari, Coalitia guvernamentala prefera sa priveasca partea plina a paharului.

Problema liberalizarii energiei nu a fost inca decisa si nu exista nici un pericol de monopolizare a pietei, scandalul din vami e produs de resturile odioasei mosteniri de cadre a PSD-ului, proiectul legii spitalelor e deja pe drumul dintre minister si parlament. Asadar, in mare parte, acuzele presedintelui sunt neintemeiate si pripite.

Traian Basescu face ce stie mai bine, baleteaza pe varful cutitelor.

Si Iliescu facea la fel, cand Nastase si gasca erau mai ocupati de propriile masini si vile decat de aplicarea programului de guvernare iar partidului i se incinge scutul termic la rosu in cadere libera.

Traian Basescu stie ca, asumandu-si rolul de critic, i se iarta cel de autor. Castiga, astfel, simpatia celor dezamagiti de un guvern dominat de indecizie si certuri politice.

Le taie cheful adversarilor care nu vor si nici nu pot sa fie de acord tot timpul cu el pentru ca-si pierd simpatizantii. Si, in aplauzele celor multi, tine catarea pe fruntea guvernului pentru a arata cine e seful si cine e cel care trebuie sa curete grajdurile economiei de mizerie.

Rolul rezervat lui Tariceanu e tot mai sters. Nu mai este premierul guvernului. E doar un pion pe tabla de sah a lui Basescu, iar soarta lui nu e sa se transforme in regina, ci sa fie sacrificat.

Singur sau impreuna cu partidul. Iar data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a devenit o Fata Morgana, cu contururi tot mai vagi si tot mai indepartata. Principal motiv: incertitudinile politice care mineaza actul de guvernare.