Depasirea tintei de scumpiri se va sparge, in mod firesc, in capul Guvernului. Luindu-ma dupa declaratii, aproape ca imi vine sa cred ca Isarescu, la fel ca Basescu, vrea alegeri anticipate.
Dupa inundatii, Guvernul trebuie sa se lupte, mai nou, si cu preturile. Mesajul vine de la Banca Nationala si nu trebuie privit neaparat ca o noutate. Este, mai degraba, un fel de a spune ca Executivul si-a facut pina acum treaba foarte prost. In cazul inundatiilor, incompetenta Guvernului a fost semnalata, fara menajamente, de presedintele Basescu.
In cazul preturilor, guvernatorul Isarescu a fost mult mai elegant. Insa intrebarea este daca, macar de data asta, Executivul a priceput ceva. Dojenit de presedinte, premierul Tariceanu a inteles sa se incalte cu cizme de cauciuc. Romania nu este insa mai pregatita sa faca fata inundatiilor decit era in urma cu jumatate de an. Cind vine vorba de preturi, situatia este mai grava decit pare.
Tendinta de scadere a inflatiei, practic, a disparut in ultima jumatate de an. Ar fi nevoie de un efort supraomenesc si de o competenta rar intilnita pentru ca un guvern sa poata recupera pierderea. Despre cel in exercitiu, este greu de spus daca a inteles provocarea.
Aflat in cadere de popularitate, Executivul are tentatia de a folosi ce stie in razboiul cu nervii populatiei. Numai ca este mult prea devreme pentru asta. Regula, pina acum, a fost ca masurile populiste se iau inainte de alegeri, pentru ca efectele negative sa se vada abia dupa.
Tariceanu, care abia incepe sa descopere notiunea de „pomana“, se afunda prea repede in nisipurile miscatoare ale pierderii de popularitate.
Lovitura pentru Tariceanu este ca o eventuala depasirea a tintei de inflatie se va sparge, asa cum este firesc, de altfel, in capul Guvernului pe care il conduce. Din acest punct de vedere, aproape ca imi vine sa cred ca Isarescu, la fel ca Basescu, vrea alegeri anticipate. Si daca le-ar vrea, ar face-o din alte motive decit „solutia imorala“ invocata de Basescu.
Romania a ajuns „la limita stabilitatii financiare“. Trebuie sa isi puna in miscare toate mecanismele de stabilizare. Creditul in valuta poate fi frinat mai mult decit pina acum, iar instrumentele pentru aceasta exista. Sistemul bancar s-a profesionalizat suficient incit sa faca fata unor politici monetare mai stricte.
La rindul ei, populatia este destul de disciplinata incit sa inteleaga rostul unor masuri de acest tip, chiar daca asta ar insemna sa renunte la creditul cu buletinul sau la subventiile de la stat. Singurul element imprevizibil in aceasta afacere este, ei bine, da!, Guvernul.
Un cabinet care a redus un impozit pentru a-l cirpi cu cite unul nou pe saptamina si care a ajuns sa propuna o taxa populista pe lux nu pare capabil sa controleze instrumentele macroeconomice. Sau unul care a ascuns de ochii publicului iminenta cresterii TVA. Sau unul care, dupa ce a depasit tinta deficitului bugetar din cauza inundatiilor, a anuntat ca mareste si salariile bugetarilor.
Sau unul care n-a facut nimic in sistemul de sanatate, dar al carui ministru de resort se agata, in mod jalnic, de scaun.
Isarescu i-a pus, practic, in mina lui Tariceanu cutitul pentru harakiri. Iar premierul are de ales intre doua decizii fatale. Daca isi continua programul populist, da peste cap economia romaneasca. Iar daca renunta la el, ramine fara singura arma pe care crede ca o mai are.
P.S. Daca demisia lui Tariceanu le-ar rezolva pe toate, ar fi simplu. Insa nici solutia Stolojan, a Cotrocenilor, nu se anunta mai fericita.
