In literatura se afla cheia pentru a inlatura violenta si intoleranta din lume. Aceasta este parerea lui Amos Oz, scriitor nascut inaintea infiintarii Statului Israel si, cu toate ca a fost un copil al Intifadei evreiesti, a invatat sa asculte. Cartile i-au aratat ca viata nu era doar in alb si negru.
Romanul sau "O pantera in pivnita" releva viziunea unui copil evreu si sensul tradarii, cat si observatia sa de a recunoaste intelegeri si adevaruri in "dusmanul" sau.
Oz scrie mai ales eseuri si foarte frecvent articole de presa, in care expune criticile sale, puncte de vedere despre conflict. Guverne, lideri si popoare de ambele parti nu scapa prozei sale clare si intelepte.
Reflexia sa despre ideile extreme este adunata in "Impotriva fanatismului". (Ambele carti au aparut, recent, in Spania).
Alt creator care mizeaza pe armonia dintre Israel si Palestina este muzicianul Daniel Barenboim, fiu de evrei imigranti, nascut la Buenos Aires, in 1942. Zece ani mai tarziu, familia se muta in Israel. Pe muzician il doare cand se vede obligat sa critice Statul Israel.
Una din formele de exprimare a opiniei sale a fost organizarea unei orchestre cu studenti din ambele parti ale Pamantului Fagaduintei. Prin aceasta dorea sa demonstreze ca prietenia, muzica si artele prevaleaza in fata oricarei situatii belicoase, opinie care a coincis cu aceea a prietenului sau palestinian Edward W. Said (1935-2003).
Ambii au scris Paralelisme si paradoxuri (aparuta in Spania) in care mentin o conversatie despre muzica, un adevarat duet pe tema integrarii pacifice.
Au impartasit premiul spaniol Principe de Asturias de la Concordia in 2002. Barenboim a descoperit in muzica accentele care permit interpretarea celor mai dramatice chestiuni ale noii ordini mondiale.
