Eram dispus sa ma arat rabdator si intelegator, fata de un guvern nou si cu intentii bune, pus in fata unei mosteniri dificile, la multe ministere nereformate. In asemenea situatii, te astepti la reactii confuze si nehotarate la evenimente neasteptate, cum s-a si intamplat in cazul inundatiilor care au afectat grav mai multe regiuni ale tarii.

Ma asteptam, insa, din partea ministrilor, la o abordare omenoasa si inteligenta, atunci cand s-au vazut nevoiti sa ia decizii de natura sa influenteze bunastarea cetatenilor de rand care nu au prieteni sus-pusi si nici buzunare adanci, din care sa scoata banii pentru spaga.

In loc sa se intample asa, a venit decizia din 1 august a Ministerului de Interne de a trece la confiscarea pasapoartelor romanilor care au ramas peste 90 de zile in spatiul Schengen. O eroare grotesca, indiferent din ce unghi privim lucrurile.

Nu mi-am imaginat niciodata ca cineva dintr-un partid din Alianta DA, partide care stiu ca, foarte curand, vor trebui sa se intoarca la popor, pentru a-i cere sprijin electoral, ar putea fi atat de lipsit de tact si atat de insensibil. Credeam ca s-a inteles inca de pe vremea guvernelor Ciorbea si Vasile care este pretul pierderii totale a contactului cu starea de spirit a populatiei.

La inceputul acestei luni, unii dintre cei mai intreprinzatori si mai prevazatori romani au fost tratati de propriul lor stat mult mai rau decat este dispus sa ii trateze statul britanic pe radicalii islamici.

Acesti romani sunt oameni care au fugit de tiraniile marunte din orasele si satele lor, unde puterea locala si oportunitatile economice sunt pazite cu strictete de clici care isi au originile in PSD, oameni ai caror bani, castigati afara si trimisi in Romania, constituie explicatia principala a statisticilor economice pozitive din ultimii cativa ani.

Ar trebui ridicata o statuie a emigrantului roman, care a facut mai mult pentru a repune tara pe picioare decat aproape oricare dintre politicienii alesi, oricat de mierosi in vorbe. Cu toate acestea, confiscarea pasapoartelor te duce cu gandul la sumbrele vremuri comuniste, cand pasaport primeau doar cativa privilegiati.

Persoana refuzata trebuia sa astepte 12 luni, pana cand putea face din nou cerere. Pasaportul obisnuit trebuia predat la intoarcerea in tara si trebuia sa contina nu numai viza tarii vizitate, ci si o viza de re-intrare in Romania.

Acest lucru insemna, in esenta, ca daca iti prelungeai sederea in Occident (cazul unui prieten de-al meu care nu a putut parasi Parisul din cauza tulburarilor din 1968), erai penalizat cu interzicerea permanenta a calatoriilor in strainatate.

Reglementari care instituiau restrictii similare au fost re-introduse de PSD, in 2003, ele fiind insa aplicate, cu maxima rigoare, de guvernarea urmatoare. Oamenii trebuie sa prezinte dovada faptului ca trebuie sa plece in strainatate.

Deja de un numar de ani, Romanii care calatoresc in alte tari trebuie nu numai sa arate o invitatie din partea unui sponsor, ci si sa aiba la ei o suma substantiala, in valuta.

Micii oameni de afaceri in cautare de contracte, si care doresc sa plece in strainatate, in vizite preliminare, vor trebui sa prezinte "dovada" naturii vizitei. Inevitabil, acest lucru va submina capacitatea Romaniei de a exporta bunuri produse de industria nationala si va consolida stransoarea marilor companii straine asupra economiei.

Daca Romania ar fi fost o tara unde se formeaza teroristi inarmati si politicieni extremisti atunci unele dintre aceste restrictii ar fi scuzabile. Romania este insa, in prezent, una dintre cele mai pasnice tari ale Europei. Cetatenii de rand respecta, in general, legile.

O crima salbatica are asigurate titluri de presa culese cu litere de-o schioapa, in timp ce intamplari la fel de sangeroase trec neobservate, in Marea Britanie, pentru ca evenimentele de acest fel s-au inmultit atat de mult, incat nu mai sunt considerate material de stire importanta.

De obicei, instalatorii romani, dulgherii, cosmeticienii, bucatarii si electricienii nu intretin relatii cu personaje indoielnice originare din Orientul Mijlociu si implicate in contrabanda, sau cu un trecut politic insurectional. Figurile post-comuniste care au asemenea legaturi nu au, desigur, nici o problema, daca doresc sa faca chiar si ocolul Pamantului.

Acest diktat stupid, care inchide in tara lor, ca intr-o inchisoare, cetateni care nu au comis nici un delict in strainatate, isi are originea, desigur, la varful piramidei UE.

De ani de zile, birocrati insensibili si prea bine platiti incearca sa impuna directive pe care guvernele cu judecata le-au respins, pentru ca nu doresc sa alimenteze simtamintele eurosceptice in randul populatiei.

Sunt convins ca daca guvernul Tariceanu ar fi atras atentia ca aceste reglementari pun in pericol veniturile unora dintre cei mai intreprinzatori dintre romani, masurile ar fi fost retrase sau s-ar fi aplicat unei categorii restranse de cetateni.

Sansele Romaniei de a intra in UE in 2007 au de suferit tocmai din cauza unor masuri ca aceea decisa de premier, de a subventiona uzina Tractorul, de la Brasov, ceea ce face sa creasca probabilitatea aplicarii clauzei de salvgardare.

Acceptand sa penalizeze romani din motive meschine, guvernul Tariceanu calca pe urmele lipsite de glorie ale PSD. Intre 2001 si 2004, PSD a negociat cu Bruxelles-ul conditii de aderare rusinos de nefavorabile, care vor impiedica economia romaneasca sa isi atinga potentialul real, inca multi ani de-acum inainte.

Tot asa cum Tariceanu si-a protejat propria sa pozitie fragila, impaciuindu-i pe managerii uzinei Tractorul, la fel a procedat si PSD-ul, pentru a se asigura ca interesele sale private vor inflori, in pofida unor conditii care au insemnat un viitor sumbru pentru numerosi mici oameni de afaceri romani, agricultori si multi altii.

De aceea, acum ar fi fost momentul unui NU ferm adresat Bruxelles-ului. Romani din Vrancea, Bihor si multe alte locuri au fost puternic loviti de inundatii, si sunt nevoiti acum sa plece cat mai repede la lucru in strainatate, pentru a-si reconstrui comunitatile grav afectate.

Este mult mai probabil ca ei isi vor putea atinge obiectivul cu sudoarea muncii lor, decat bizuindu-se pe ajutor de la programul SAPARD al UE, asistenta pentru care trebuie sa depaseasca nenumarate obstacole birocratice, dupa care mici sume de bani ajung in comunele lor.

Cu toate ca s-a pus capat confiscarii pasapoartelor, ministrul Vasile Blaga ar face bine sa viziteze comunitati ale emigrantilor romani ca aceea de la Castellon, in Spania, pentru a cere scuze pentru uriasa gafa facuta.

Voturile romanilor ale caror asteptari au crescut multumita celor vazute in alte tari i-au permis lui Traian Basescu sa castige cheile Cotrocenilor.

Daca multi dintre emigrantii de la Castellon nu se vor prezenta sa voteze, la consulatul nou deschis in oras, in ziua alegerilor anticipate, atunci probabil ca Alianta DA nu va reusi sa obtina majoritatea absoluta de care are nevoie pentru a incepe procesul adevaratei schimbari politice.

Mai exista si pericolul ca multi dintre romanii umiliti la granita sa se hotarasca sa ramana permanent in strainatate si sa stearga din constiinta lor orice urma a legaturii cu Romania. Aceasta ar fi o tragedie care nu trebuie permisa. Majoritatea romanilor din strainatate sunt o resursa vitala pentru Romania.

Legaturile lor cu patria trebuie intarite - lucru care s-a intamplat deja in cazul Poloniei, al Ucrainei si al altor foste tari comuniste, care si-au consolidat legaturile cu emigrantii. Organizatii cum ar fi "Romanii de pretutindeni" incearca deja sa faca acest lucru, cu un succes evident.

In consecinta, e de sperat ca din acest dezastru va iesi si ceva bun, iar politicienii ageri din tabara reformista vor vedea necesitatea intaririi legaturilor cu comunitatile romanesti unite care au rasarit in Europa Occidentala si dincolo de Batranul Continent.