S-a redeschis dezbaterea privind moralitatea presei romanesti. Frazele referitoare la "un ziarist care si-a permis sa sune si sa ameninte", aruncate de presedintele Basescu intr-un interviu radiofonic, au fost suficiente: problema santajului pentru publicitate a revenit pe primele pagini.

S-au dat din nou exemple pe care toata breasla le stie si s-au explicat inca o data metodele: 1) "am ancheta gata scrisa, sari cu reclama!"; 2) campanie zilnica pana "tinta" cedeaza; 3) articol-avertisment care dauneaza imaginii unei companii, iar patronul prinde "mesajul".

Si in cazul nostru, al ziaristilor, maioul e mai aproape decat camasa. Scriem cu orice ocazie despre bolile noastre, ne spalam rufele pe la talk-show-uri, vorbim cu patos despre pierderea si refacerea credibilitatii, invocam codul deontologic, dar omitem mai mereu cealalta perspectiva: tacerea patronilor.

Despre asta se discuta doar in redactii, cu revolta si uimire, insa pe tarabe, pe sticla sau in eter nu razbate nimic.

Stimati patroni, de ce sunteti lasi? De ce nu ne ajutati sa va ajutam? Stiti foarte bine, cu totii, care ziare sunt pe "lista neagra", ce directori din presa va suna sa va ameninte, ale cui departamente de publicitate va trimit, cu tupeu, e-mailuri in care vi se cer direct sume concrete, in schimbul pastrarii asa-ziselor anchete in memoria computerului. De ce taceti?

E drept, unii dintre voi va stiti prea bine bubele si, de altfel, semanati cu acei "ziaristi" carora, prin publicitatea pe care o platiti, le asigurati supravietuirea intr-o societate care se vrea concurentiala.

De la voi n-am nici o pretentie: aveti mirosul ultra-dezvoltat, va amusinati reciproc din prima clipa si n-aveti nevoie sa cantariti prea mult pentru a hotari ca e mai "intelept" sa va "faceti reclama". Daca dai mita la Finante, la Vama sau la Garda, ce mai conteaza un contract de cateva sute de euro pe luna, ca taxa de protectie?

Dar voi, ceilalti, care va pretindeti cinstiti, care ati inceput aducand blugi din Turcia, reparand televizoare sau vanzand bere in camin, care ati muncit pe branci pentru a ajunge in fruntea unei companii cu sute sau mii de angajati, voi de ce taceti? Stim si noi ca nu exista afacere mare fara compromisuri, fara profituri nedeclarate, fara smecherii contabile si care sa-si multumeasca toti

clientii. Nu stiti ca stim? Va plangeti in cercuri restranse de "calitatea" presei, de "gunoaiele" care au ajuns formatori de opinie, dar cedarile voastre de dragul "linistii", de ce le ascundeti sub covoare scumpe?

Cunoastem regula jocului: decat sa riscati compromiterea unei afaceri, deteriorarea imaginii firmei sau intrebarile enervante ale partenerilor mai noi ("de ce tot scrie X despre tine?"), mai bine "cotizati" o suma oarecare si va adormiti constiinta ca "oricum trebuia sa-mi mai fac niste publicitate".

Asa se perpetueaza cancerul pe care, la o adica, daca n-ar trebui sa va implicati personal, l-ati vrea extirpat. "Nu schimb eu lumea. Sa se lupte altii, mai puternici, mai mari. Eu sunt mic, n-am timp de pierdut prin tribunale si oricum nu se rezolva nimic".

Si sa stiti ca va inteleg. Va intelegem. Si noua ne e lehamite. Si noua ne e groaza sa o luam zilnic de la capat cu dreptatea, cinstea, adevarul si celelalte vorbe mari. A face presa cu bunacredinta inseamna a-l adopta constient pe Sisif drept model. Te intrebi mereu daca are rost sa-ti distrugi familia si viata scormonind dupa greselile mai mici sau mai mari ale unor... Ale altora.

Si daca n-ar exista ingeri si n-ar exista somnul, ai renunta, cu siguranta.

Ce trebuie sa faceti voi, dragi patroni? Sa rupeti tacerea (cunoasteti acest cliseu). Sa incetati a va mai interesa cine e cel care v-a sunat sa va ameninte, dupa care sa procedati tot la fel. Sa nu va mai amagiti cu eventuale drepturi la replica, dupa aparitia articolelor in care numele firmei va este asociat cu termeni de genul "Escrocheria", "Hotia", "Teapa" etc.

Sa nu mai finantati mafia presei daca va stiti curati (in limitele in care economia romaneasca va permite sa fiti curati). Inregistrati-i pe santajisti, organizati imediat conferinte de presa si faceti publice casetele, e-mailurile si propunerile de contract pe care le-ati primit. Iesiti in arena si veti fi respectati.

Iar daca vreti si un argument "pragmatic", abia atunci veti avea parte de reclama perfecta - simultan in ziare, la radio si televiziune, pe prima pagina si la ore de maxima audienta. Pe gratis.