Preotii din Bucovina fac „contracte” scrise cu enoriasii impotriva bauturii si negociaza numarul de pahare pe care le accepta Cel de sus

Ultima scapare a bucovinenilor care dau in patima betiei a ajuns contractul scris cu Dumnezeu. In satele sucevene, stampila Bisericii pe un petic de hartie valoreaza cat un tratament la dezalcoolizare, iar semnatura preotului garanteaza o viata fara vicii. Unii jura ca se lasa de alcool, altii de jocurile de noroc sau de femei.

Pentru toate li se elibereaza o adeverinta de la Biserica, fie cea Ortodoxa, fie cea Catolica. Preotii afirma ca 90 la suta din cei care „se jura” isi tin promisiunea de frica sa nu li se intample vreo nenorocire.

Nu se poate stapani

In Campulung Moldovenesc, betivii de nevindecat renunta la alcool pentru o luna-doua sau ani intregi abia dupa ce se jura in fata preotului. Acesta le inmaneaza si o chitanta care certifica juramantul, iar cand oamenii spun „parinte, chiar de tot nu ma pot lasa”, atunci intervin negocierile.

Asa a aparut „adeverinta” lui Cristi, „eliberata” de preotul ortodox: „Adeveresc prin prezenta ca numitul Cristi a jurat ca nu mai consuma bauturi alcoolice mai mult decat un litru de bere pe zi si 100 de grame de tarie pe zi, pana la data de 11 august 2007”. Legamantul poarta stampila Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.

Cristi numeste „contract” pactul cu Dumnezeu si spune ca sase din zece cunoscuti de-ai sai si-au luat adeverinta de la preot macar o data in viata.

„Unul a jurat pe doua luni. Mie mi se pare o tampenie, daca juri trebuie sa o faci pe durata lunga. El face asta pe o perioada mica, in care aduna bani si apoi ii cheltuieste repede pe jocuri, pe femei sau, din nou, pe bautura”, spune Cristi care s-a jurat pe cinci ani, desi nu-i omul despre care sa zici ca ar fi prea bisericos.

Are 30 de ani, a terminat un liceu militar, a facut sport de performanta, asculta rock, merge in Vama Veche la nudisti si cand isi da intalnire la carciuma zice „ne vedem la birou”.

„Sunt nonconformist, dezinhibat, nu-mi place sa-mi impuna cineva niste lucruri, dar pana la urma am ajuns sa jur la preot. Mi se pare ciudat, dar daca n-am avut alta solutie sa ma pot stapani singur, am zis sa merg pe calea credintei, pentru ca de pe la 20 de ani am ajuns sa pierd timpul prin birturi, crasme, intr-un cerc mare de prieteni si, in ani, ajunsesem alcoolic.

Consumam vreo sase beri si opt sute de grame de tarie pe zi. Trei ani mi s-a intamplat zilnic, si asta m-a dus la ruina. Incepusem sa tremur, sa am insomnii groaznice. Aveam probleme in familie si am zis ca-i mai bine sa gasesc o cale sa renunt cand s-au accentuat scandalurile si am inceput sa am probleme si cu politia”, adauga tanarul.

„Legamant intre betiv si Dumnezeu”

Cei care s-au hotarat sa renunte la viciul betiei merg la preot, ii expun problema, asculta o rugaciune cu mana pe Biblie si cu o lumanare aprinsa in fata, dupa care semneaza hartia care-i „leaga” de Dumnezeu. Se obliga astfel ca, pentru o perioada oarecare de timp, sa nu bea mai mult decat cantitatea de alcool prevazuta in adeverinta.

Apoi semneaza, dau „un mic dar impus de preot sau cat te lasa inima” si ies in lume mai curati.

„In general, eu le dau adeverinta si se face astfel, printr-o rugaciune a preotului, un legamant intre betiv si Dumnezeu ca nu va mai consuma bautura un timp pe care-l scriem acolo. Consideram ca in felul acesta patima betiei e in descrestere, spre necazul carciumarilor”, motiveaza existenta adeverintelor preotul Dragos Paduraru de la Biserica „Sf. Nicolae” din Campulung Moldovenesc.

Parintele Paduraru spune ca abia acum, spre finalul celor 53 de ani ca slujitor al Domnului, cazurile de „jurati” pe alcool s-au inmultit ingrijorator si ca alta metoda in afara de credinta nu exista.

Pana si patronii, adauga parintele, s-au prins care este cea mai buna metoda sa aiba angajati model si, daca-i gasesc pe muncitori alcoolizati, nu-i mai primesc la serviciu pana nu aduc „dovada” de la biserica.

„Viciul de procedura” al juramantului

Sa-l pacalesti pe Dumnezeu nu-i asa de greu atunci cand „adeverinta” e intocmita fara indicii precise. Cristi, de exemplu, se poate imbata usor daca-si doreste. „Eu pot sa-mi beau „cota” pe o zi de la ora 11.00 seara pana la miezul noptii, si dupa 12.00 beau cealalta cota”.

Pe unele adeverinte scrie doar „tarie”, asa ca „juratii” cu sclipiri inteligente pot sa-si cumpere alcool dublu rafinat, nu doar votca sau coniac. Exista cazuri in care oamenii au jurat pe un pahar de bautura care putea fi un pahar mic, o halba sau „o vaza de flori”.

Ovidiu Loy face pe 24 septembrie doi ani de cand „s-a legat” la preotul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene ca nu mai bea nimic, si ii invidiaza pe cei care si-au lasat „o marja” de macar doua beri pe zi.

„Nu specifica in juramant ca pot sa fie doua beri la jumate sau doua butoaie de bere. Poti sa te imbeti daca vrei, si sunt mai multe moduri. Dar unii preoti fac juramantul asta numai pentru a castiga bani. Cand te legi, platesti, cand te dezlegi, platesti. Sunt care pun taxa 50.000-100.

000 de lei si ai voie macar putin alcool”, spune Ovidiu, pentru care toate lucrurile care i s-au intamplat in viata au drept reper macar o betie zdravana, o sticla de votca sau o internare la dezalcoolizare. Scoala profesionala pe care-a facut-o la Sibiu e legata de sticlele de „Bitter” - „care te lua de cap mai tarziu daca nu erai obisnuit si-ti era rau dupa primele betii”.

Munca la irigatii in Insula Mare a Brailei e amintita in legatura cu depozitul de tarie pe care si-l facea o data pe saptamana cand pleca in oras. Armata, pe care a facut-o in rezerva, la munca in Valea Jiului, se identifica cu „pufoaica” si asa mai departe...

Sa nu calci stramb

Ovidiu spune ca atunci cand avea voie sa bea, lumea se vedea altfel. „Vedeam viata mai roz atunci. Daca ma suparam si beam un rachiu, totul devenea roz. Abia acum simt greutatile, dar sa stiti ca nu numar zilele pana cand o sa am voie sa beau, chiar daca am retinut ca data e pe 24 septembrie. Am dat recent prin casa de adeverinta, de asta tin minte.

Dupa ce-am jurat, fiind obisnuit sa castig si sa-mi iau bautura, am simtit cum se schimba cate ceva. Aici, la noi in zona, sunt multi, foarte multi jurati, dar nu spun pentru ca se rusineaza. Unii spun „dar ce, fara juramant nu poti sa tii?” Nu. E ca o luminita la capatul tunelului.

Dupa cinci ani poti sa te-apuci din nou, asta daca mai ai chef”, precizeaza „neamtul” care, tocmai pentru ca stie cat a avut de suferit, incearca sa-i faca si pe ceilalti sa scape de viciul betiei.

„Mi-a venit in cap asta-iarna sa merg la Liviu Mihaiu de la „Catavencu” si sa faca aici, in Campulung, o campanie antialcool in randul minorilor. E o ambitie de-a mea sa o fac in timpul juramantului si ar fi bine sa reusesc”, adauga Ovidiu, care se teme de puterea divina.

„Sunt foarte periculoase chestiile astea bisericesti. Nu patesti tu, pateste cineva din familie daca le incalci.”

Nici Cristi nu ar calca stramb de frica blestemelor. „Am auzit ca oameni care-au jurat si au baut peste juramant au avut probleme. Mie, personal, mi

s-a intamplat sa-mi iau o bere fara alcool si am baut fara sa vreau o gura de bere din sticla unui prieten. La doua saptamani mi-am rupt un deget. Ceva s-a intamplat, am calcat juramantul”.

Se pot jura si tigarile

Preotul Ilie Veneciuc, de la Parohia Greco-Catolica Ucraineana din Campulung Moldovenesc, spune ca la 100 de enoriasi aproximativ 15 sunt „jurati” pe bautura sau pe alte vicii. Parintele spune ca, in special, in ultimii ani s-au inmultit cei care apeleaza la acest „refugiu” - bautura - si daca vor sa-si refaca viata trebuie ajutati.

„Aceasta este o practica in zona Bucovinei, fiindca Biserica trebuie sa-i ajute pe oameni daca apeleaza la acest sprijin. Se poate jura si pe tigari, si oamenii trebuie lasati sa-l cheme pe Dumnezeu ca martor. Le dau si adeverinta - se practica la noi - si le vorbesc despre gravitatea incalcarii juramantului.

E ca si cand nu respecti o lege de circulatie, ca, daca nu o respecti, poti fi accidentat.

„L-am calcat de doua ori intr-o zi”

O parte din cei „legati” cu Dumnezeu nu reusesc sa-si tina juramanul si se „dezleaga”. Acestia se intorc la „Select”, „Prezident”, „Birt”, „La Sura” sau la „Gil” ori in alte baruri din Campulung Moldovenesc. „Jurati sunt o gramada, dar care n-a fost jurat pe-aici?”, spune un alt Ovidiu, care zice ca el a fost pe la toti preotii si toate bisericile si n-a reusit sa tina nici un legamant pana acum.

„Odata am calcat juramantul de doua ori intr-o zi, si de-atunci am renuntat sa mai incerc sa ma las. La toti trebuie sa le dai bani si la „legat”, si la „dezlegat”. Daca ma jur azi, si maine trebuie sa ma duc la un botez trebuie sa dau iar bani ca sa ma dezlege pentru doua zile, asa ca nu ma mai bag, mie mi-ajunge”, spune Ovidiu.