Bush a anuntat ca nu exclude optiunea utilizarii fortei impotriva Iranului. Israelul are pregatit un plan de atac preventiv inca din 2002. Totusi, Iranul continua sa imbogateasca uraniu.
Presedintele iranian Mahmud Ahmadinejad a tinut duminica un discurs virulent la adresa Occidentului. Ahmadinejad a atacat tarile care nu sint dispuse sa recunoasca „drepturile Iranului” si „se amesteca in treburile noastre sub diferite pretexte, cum ar fi drepturile omului”.
Iranul si-a reluat activitatile de imbogatire a uraniului la mijlocul lunii august, la uzina de la Ispahan. Decizia a fost urmata de o rezolutie a Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), in care se cerea Iranului sa opreasca aceste activitati.
SUA si UE reproseaza Teheranului faptul ca a dezvoltat in secret instalatii nucleare, fara a le supune controlului AIEA. Exista suspiciunea ca Iranul ar pregati un program militar nuclear.
SUA cer ca acest caz sa fie prezentat in fata Consiliului de Securitate, pentru ca Iranului sa i se impuna sanctiuni economice. Optiunea militara ramine in picioare, a spus George W. Bush, chiar daca este ultima varianta.
Lovituri „chirurgicale” preventive
Statul major israelian insista, la inceputul anului 2003, inainte de razboiul din Irak, ca Iranul sa fie declarat tinta prioritara, arata Walid Charara in „Le Monde Diplomatique”.
Revista britanica „Jane’s Defense”, specializata in probleme militare, anunta inca din iunie 2002 ca Israelul pregatise un plan de atac preventiv asupra structurilor de cercetare si dezvoltare nucleara iraniene.
Planul astepta doar acordul Washingtonului, care avea insa in vizor regimul lui Saddam Hussein. Directorul Mossadului, Meir Dagan, califica programul nuclear iranian ca fiind „cea mai mare amenintare la adresa existentei Israelului, de la crearea sa”.
Israelul a recurs la astfel de lovituri preventive in 1980, cind a bombardat reactorul nuclear irakian de la Osirak.
Scenariul utilizarii armatei israeliene pentru distrugerea programului nuclear iranian a fost sustinut de vicepresedintele Dick Cheney in ianuarie 2005, arata Richard N. Haass intr-un articol publicat in „Foreign Affairs”. Un astfel de scenariu are insa mari lacune.
Iranul a avut in vedere o asemenea posibilitate atunci cind si-a dezvoltat programul nuclear. De aceea si-a dispersat si ingropat facilitatile nucleare, care au devenit greu de depistat si de eliminat. Programul ar putea fi reluat, fara mari intirzieri.
Invadarea Iranului
Iranul este constient ca Statele Unite nu ar putea face fata unei invazii in Iran, din cauza situatiei grele cu care se confrunta in Irak.
Teritoriul sau ar fi si mai greu de controlat decit Irakul, data fiind populatia sa - 70 de milioane de locuitori - si suprafata foarte intinsa. Iranul si-a asigurat mijloace de raspuns impotriva unui atac militar, pe care a si amenintat ca le va folosi.
Teheranul are o influenta mare in cercurile siite din Irak, unde ar putea sprijini rebeliunea. Iranul dispune de o retea de aliati si in rindul formatiunilor politice afgane care fac parte din Alianta Nordului. Vizita presedintelui sirian Bashar Al-Assad in Iran a consfintit alianta dintre Teheran si Damasc.
Iranienii sprijina in mod deschis organizatiile Hezbollah si Hamas, pe ajutorul carora ar putea conta pentru a declansa atacuri teroriste impotriva Israelului si a SUA. Un razboi al SUA sau al Israelului impotriva Iranului ar insemna destabilizarea intregului Orient Mijlociu si inflamarea sentimentelor antiamericane ale musulmanilor.
Iranul mai are un as in mineca: este al doilea producator de petrol din statele OPEC si are posibilitatea sa influenteze pretul petrolului.
Iranul – tema de campanie in Germania
Candidatul social-democrat Gerhard Schröder a anuntat ca varianta interventiei militare in Iran este exclusa. Angela Merkel, candidatul crestin-democratilor, nu a fost atit de vehementa. Wolfgang Schauble, expertul CDU in politica externa, a declarat ca un presedinte american nu poate exclude niciodata complet varianta militara.
