Cand calamitati naturale modifica harta rutiera si feroviara a unei tari, fondurile sunt canalizate cu precadere pentru refacerea ei, nu pentru tot felul de bazaconii.
Sa zicem ca Senatul, care s-a mutat in casa noua, avea nevoie de fotolii. Dar Camera Deputatilor avea un adapost. Iata ca o sala nou-nouta de 60 de miliarde lei va fi inaugurata pe 5 septembrie. Tapiterie noua pentru bancutele deputatilor, inlocuite si ele cu altele mai solide.
Se schimba toata bancuta, chit ca o parte este mai uzata de atata "stat" pe ea, iar cealalta, a chiulangiului, este intacta. Zgariate din cauza ghiulurilor, scaunele mai puteau astepta, nu aveau nevoie de "renovari".
Am trait s-auzim si de scafandri in Casa Poporului! Ati mai intalnit o asa nazdravanie intr-un moment in care vorbim de maturizarea democratiei? Ca sa dreaga busuiocul, dupa ce au ascuns proiectul cu piscina subterana a Camerei (s-a promis la un moment dat ca va fi oprit), zic acum ca o vor folosi pentru antrenamentul scafandrilor de la SPP.
De ce are nevoie SPP de scafandri? Scufundatorii nu se antreneaza in piscine cu adancimea de 2 metri, ci in ape adevarate, pentru a se obisnui cu presiunea din adancuri si a invata tehnica decompresiei. Va mai amintiti cand se nega existenta piscinei? Ni se spunea ca este o "groapa", un fel de helesteu.
Cand s-au alocat banii, era clar ca s-a fundamentat lucrarea pentru bazinul de "recuperare" si "relaxare".
Luxul de la Camera Deputatilor este in contratimp cu alte prioritati, in primul rand cu cele din zonele calamitate (repararea drumurilor, a cailor ferate si podurilor rupte, a retelelor electrice si de telefonie, achizitionarea de autospeciale si motopompe pentru evacuarea apelor care au dat navala cu furie peste casele oamenilor).
Pentru reconstructia caselor distruse de ape se cauta sponsori si se organizeaza teledonuri. Cele 60 de miliarde pentru bancutele deputatilor ar fi prins bine. Dictonul "Romanul la nevoie se cunoaste" ar trebui schimbat cu "Parlamentarul la nevoie se cunoaste". Dar, pe unde se misca parlamentarul nostru, dracul nu-i atat de negru.
In campanie, alesii natiunii se aflau in cele mai indepartate catune, prietenosi, fara cravate, gata sa dea si o tuica, unde sa le spuna alegatorilor cum le vor face ei binele mai bine. Ajunsi in jilturile parlamentare, nu se gandesc decat la comoditate: mocheta cat mai pufoasa, scaune ergonomice si moi, din piele de Cordoba, in care sa-si cufunde dosurile.
N-au clipit cand pentru jilturi si alte "dotari independente" s-au risipit aiurea 60 de miliarde de lei. Jaf din banul public doar pentru cateva scaune zgariate de ghiulurile cat o razatoare.
Izolatii apelor sunt vizitati doar de Tariceanu, Flutur, Blaga si Basescu. N-am vazut nici un parlamentar in cizme in locurile unde apele au facut ravagii. Daramite sa puna mana pe lopata si sa ajute.
In rest, se intrec in privilegii costisitoare, redecorari, masini de lux, cu benzina la discretie, televizoare cat peretele, candelabre de cristal, calculatoare de 10.000 dolari bucata, fotolii tot din piele de Cordoba la bufet, teren de tenis, sali de fitness, masaj si sauna - intr-un cuvant "complex recreativ" si relaxare la locul de munca.
N-o sa intelegem niciodata de ce atata pasiune la parlamentari pentru obiectele de lux, care in curand vor saraci Casa. Luxul este si o dovada a saraciei spiritului, chiar o crima, atata vreme cat tara sufera.
La intrarea in sala plenului Camerei Deputatilor ar trebui infipta in perete o placuta: "Aici sunt banii dvs.!". Si o zicala: "Haine scumpe pe spinare / baga omu-n lipsa mare"... Dar, neavand de multe ori in sine, Parlamentul pune mai curand pe sine. Domnilor, chiar n-ati auzit ca acolo unde se cuibaresc luxul si trufia poate sa apara si pierzania?
Somn usor!
